Cei înțelepți vor străluci ca strălucirea cerului, și cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac și în veci de veci. Daniel 12:3
Un misionar s-a întors din lucrarea sa după o perioadă lungă petrecută în mijlocul celor mai mari pericole şi celor mai înapoiaţi oameni. Când vaporul său a ajuns în port, o fanfară era pe chei şi întâmpina pe unul dintre bărbaţii care a venit odată cu el. Lume multă, flori, muzică, veselie și onoare erau acordate acestui bărbat. Pe el nu l-a aşteptat nimeni. Nu a primit niciun cuvânt de bun venit, deși îşi petrecuse ani întregi pentru cea mai nobilă lucrare de a-i educa şi creştina pe acei oameni înapoiaţi. Şi-a luat o cameră la un hotel ieftin şi aştepta ca ziua următoare să se îndrepte spre oraşul său natal.
Trist, înainte de culcare s-a rugat: „Doamne, am făcut tot ce am putut pentru Tine, mi-am pus viaţa în pericol şi nimeni nu mă bagă în seamă, iar acest aventurier care a împuşcat oameni și animale este aşteptat cu muzică şi flori. De ce, Doamne?” Misionarul a adormit şi în timpul nopţii a avut un vis. A văzut o nouă ancorare a unui vapor la ţărmul veşniciei. Printre cei care coborau din acel vapor s-a văzut şi pe sine. O muzică extraordinară, intonată de mii de îngeri i-a întâmpinat pe cei mântuiţi. Însuşi Isus Le-a ieșit în întâmpinare. S-a oprit în dreptul lui şi I-a pus pe cap o coroană urându-i „Bun venit în Împărăţia Cerurilor!”. Era fericit! Dimineaţa când s-a trezit era deosebit de mulţumit şi împăcat. O voce îi răsuna mereu în minte: „Prietene, tu nu ai ajuns încă acasă! Mai aşteaptă puţin, mai ai de călătorit, de spus și altora şi vei vedea ce primire te așteaptă!”
Benjamin Stan
