Dacă îți vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ți faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfințești pe Domnul, slăvindu-L, și dacă-l vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale și nededându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul, și Eu te voi sui pe înălțimile țării, te voi face să te bucuri de moștenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit. Isaia 58:13-14
În sport, arbitrii cer ca terenurile de joc să fie delimitate de linii clare, și nu de niște simple tricouri rupte, aruncate în colțurile acestora pentru a delimita perimetrul. Și asta nu pentru că ar fi niște chițibușari detestabili, ci pentru că nu vor ca jocul să fie plin de certuri mărunte legate de unde anume a fost piciorul jucătorului. Atunci când există limite clare, jucătorii își pot folosi energia pe care ar fi pierdut-o în dezbateri pentru a juca și a se bucura de joc. În lumea fizică, limite sunt ușor de observat.
În ciuda formelor diferite, ele transmit același mesaj: AICI ÎNCEPE PROPIETATEA MEA. Propietarul este responsabil din punct de vedere legal, de tot ceea ce se petrece pe propietatea lui. În lumea spirituală, granițele sunt la fel de reale, însă adesea sunt mult mai greu de observat. Aceste limite te ajută să-ți definești sufletul, să-l păzești și să-l întreții. Limitele sunt cele care ne definesc. Ele stabilesc ce sunt eu și ce nu sunt eu. A ști ce este al meu și care sunt lucrurile de care răspund mă eliberează. În ziua a șaptea, Dumnezeu a creat o zi pentru dragoste. Când ne raportăm corect la Sabat, nu ar trebui să ne întrebăm doar: „CARE-i scopul acestei reguli?” ci ar trebui să mergem la un nivel mai profund și să ne întrebăm: „CINE-i scopul acestei reguli?
Dragoș Brașoveanu, coordonator exploratori Zona Călărași, pastor Conferința Muntenia
