Apoi le-a zis: “Vedeți și păziți-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viața cuiva nu stă în belșugul avuției lui”. Luca 12:15
„La prima vedere textul de astăzi mă face să cred că trebuie să mă feresc de bani dacă vreau să am viață. Dar trăind în secolul XXI cum e posibil așa ceva? Îmi trebuie bani pentru o gustare la școală, pentru cartelă la telefon. Mai am nevoie de rechizite (și nu puține) care costă bani. Hainele sunt tot pe bani, iar dacă vreau să îmi schimb bicicleta, să îmi iau o tabletă, un smartphone sau un echipament sportiv trebuie să economisesc mai mulți bani. Tabăra de vară în care vreau să merg costă bani. Chiar și în excursia de o zi cu clasa am nevoie de bani. La biserică când vin sunt îndemnat să fiu generos și să dau bani, atât zecimea, partea Domnului, cât și alte daruri. Și atunci?
Când eram de vârsta ta, citisem o carte frumoasă și am găsit un citat pe care l-am notat cu un pix argintiu pe un bilețel roșu și l-am păstrat de atunci în Biblia mea devenind un fel de motto al meu: ”Relațiile, nu realizările materiale sunt ceea ce contează cel mai mult în viață.” Parcă începe să se facă lumină. A pune preț pe bani, mai mult decât pe semeni devine lăcomie. Știi personajul Flămânzilă din basmul Harap-Alb al lui Ion Creangă? Flămânzilă nu se sătura oricâtă mâncare ar fi mâncat, rupea pământul și tot nesătul era. Cam așa înteleg eu lăcomia de bani, un fel de Flămânzilă de care trebuie să te ferești, altfel va face ”prăpăd” în sufletul tău.
Să te bucuri de viață și când ai mulți bani, dar să te bucuri și când ai puțini. Să prețuiești un apus de soare, o floare, să savurezi un măr din copacul bunicilor, să mângâi motanul și să dai firmituri porumbeilor când te plimbi prin parc. Să savurezi viața. Nu-i așa că are dreptate versetul?”
Kristhine Chirileanu, Instructor de Exploratori Vatra Dornei
