Apoi le-a zis: “Vedeți și păziți-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viața cuiva nu stă în belșugul avuției lui”. Luca 12:15
A fost o vreme, copil fiind, când toți banii pe care îi primeam, majoritatea de la părinți, îi puneam deoparte. Faptul că aveam banii mei, mă făcea să mă simt confortabil și independent. Erau un element de siguranță și de libertate. Dacă aș fi dorit să cumpăr ceva ce îmi doream foarte mult, o puteam face.
Nu era nimic rău în asta. Dar care este limita între siguranță și lăcomie. Dumnezeu nu recomandă risipa și nici nu dorește să trăim în sărăcie. Deci e ok să ai bani, să îi strângi, dacă ai un plan de a realiza ceva cu ei. Însă, este posibil ca la un moment dat, dorința de a avea cât mai mult și de a-ți putea permite orice să depășească dorința de a-l sluji pe Dumnezeu. A pune dorințele tale egoiste mai presus de dragostea pentru Dumnezeu și pentru oameni, a permite lăcomiei să te conducă, nu va face decât să te îndepărteze de viața veșnică. Avuțiile pe care le avem, mai mari sau mai mici nu sunt decât mijloace de slujire pentru Dumnezeu și pentru semeni. Iar viața noastră este cu atât mai prețioasă cu cât ceea ce avem folosim cu simț de răspundere.
Mari Angheluţă, instructor explo, Tg. Jiu nr. 2
