Iată Eu stau la ușă, și bat. Dacă aude cineva glasul meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine. Apocalipsa 3:20
Pe vremea când eram acasă la părinţii mei, nu existau interfoane şi sonerii performante. Dacă cineva voia să ne viziteze, venea până la uşă şi bocănea sau suna la sonerie. Dacă se întâmpla să sune sau să bată cineva la uşă când eram şi eu, şi părinţii, dar şi sora mea acasă, se întâmpla că nu se grăbea nimeni să răspundă. De ce? Pentru că fiecare dintre noi aştepta să se grăbească celălalt.
Uneori era nevoie de intervenţia părinţilor care să ne spună unuia dintre noi să deschidem uşa şi abia după aceea plecam spre uşă. Însă erau şi situaţii când ne grăbeam amândoi spre uşă atunci când auzeam soneria sau bătaia cu degetul. Când? Când ştiam că vine cineva drag (rude sau prieteni). Mai ales pe bunici îi aşteptam cu mare drag pentru că ştiam că vin cu multe bunătăţi de mâncare. Domnul Isus ne-a anunţat că va veni. Nu ştim când, dar ştim sigur că revenirea Sa va avea loc. El nu ne trimite mesaj nici pe telefon, nici pe reţelele de socializare. În schimb, ne-a spus că există nişte semne care prevestesc venirea Sa. Şi El vine cu răsplătiri veşnice. Eşti gata să-i deschizi inima? Îi vei da drumul în viaţa ta şi-L vei primi cum se cuvine? Nimeni nu poate face lucrul acesta în locul tău.
Viorel Dascălu, pastor Conferința Moldova
