Dar cum vor chema pe Acela în care n’au crezut? Și cum vor crede în Acela, despre care n’au auzit? Și cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Romani 10:14
Fratele mai mic încă nu-mi putea fi companie la joacă având mai puțin de doi ani. La numai 100 de metri de casa noastră era un lac amenajat cu margini de beton. Acolo obișnuiam sa merg cu un ibric roșu cu coadă lungă să-mi umplu vasele cu apă folositoare jocului meu preferat. Săpam pământ și-l amestecam cu apă formând un material maleabil din care modelam căsuțe și omuleți. Nu-mi era însă ușor să accesez apa deoarece trebuia să mă aplec peste bordura de beton. Într-o ocazie am alunecat și am căzut în apă. Nu știam să înnot și nu-mi amintesc decât următorul moment când mi-am revenit întins pe burtă iar tatăl meu mă ajuta să scap de apa pe care o înghițisem și-mi făcuse burta mare. Mi-au spus după aceea cum am fost scos de tatăl meu din lac. De atunci am crezut în tata, am crezut că mă poate scăpa de la orice. Însă când am împlinit însă 10 ani tatăl meu s-a îmbolnăvit și a murit. Pe cine să mai chem mi-am zis?
Un an mai târziu cineva mi L-a prezentat pe Dumnezeu din Biblie care mă salvează ca un tată. Și de atunci Îl chem Tată. Iar pentru că este invizibil m-am hotărât să-L prezint și eu altora pe Tatăl meu, căci cum Îl vor cunoaște altfel?
Croitoru Ionuț, pastor, Transilvania de. Sud
