Dacă zice cineva: “Eu iubesc pe Dumnezeu”, și urăște pe fratele său, este un mincinos; căci cine nu iubește pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede? 1 Ioan 4:20
Să ai un frate înseamnă și bucurii și necazuri.
Desigur, nu este întotdeauna confortabil să ai un frate, mai ales când ieși cu prietenii la un joc cu mingea iar el, fratele mai mic, care nu e așa talentat în ochii lor, este dat la o parte și mai riști să pierzi și tu dacă insiști pentru el. Și te gândești: „Of, iar mă încurcă!”. Sau tocmai ți-ai făcut curat în cameră și vine el să-și caute o carte… și cât ar încerca să nu se observe că a umblat în bibliotecă, stângăcia fratelui mai mic se observă. Atunci, un val negru de furie te cuprinde…!
„Eu iubesc pe Dumnezeu” – zicem toți, dar după o astfel de zi, ipotetică, te așezi în patul tău, îți faci rugăciunea, Îi reamintești lui Dumnezeu cât Îl iubești, iar El te întreabă: „Cum rămâne cu fratele tău”?
Și-ți dai seama, când toți prietenii pleacă, el rămâne, chiar dacă ți-a deranjat cărțile, patul, lucrurile… cu el te joci duminică seara șah, faci o cursă cu bicicleta, îți mai dă un like la canalul tău pe youtoube, el este acolo cu tine.
În seara asta, Îi spun din nou lui Dumnezeu că Îl iubesc…și Îi mulțumesc pentru fratele meu!
Alina Mogheri, Instructor exploratori, Trans. Sud
