Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine dela voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. Efeseni 2:8-9
Într-o seară la un han, doi călători obositi stăteau de vorbă. Deodată, afară se face vacarm. Alarmaţi, cei doi ies şi văd o casă cuprinsă de flăcări, iar alături o femeie ţipând..:
– Copilul meu este în casă!!
Fără să stea pe gânduri, unul din cei doi călători intră printre flăcări şi după ceva timp, iese cu pruncul în brațe. Femeia îi mulțumește cu lacrimi în ochii, în timp ce lumea îl privea cu admirație pentru fapta sa. În tot acest timp, prietenul său care nici nu se mișcase, aştepta liniştit în faţa hanului.
Întors la masă, acesta îl întreabă:
– Puteai să mori, ce te-a făcut să-ți riști viaţa?
– Am sărit în flăcări pentru a salva copilul.E în lucru care ar trebui să fie cât se poate de normal.Dacă te uiți în jur, în natură, poţi învăţa cum unele se jertfesc pt altele;
Grăuntele din pământ putrezeşte pentru ca din el să răsară o plantă nouă, o mamă își sacrifică tinerețea pentru a-și crește copilași şi ai educa, soldatul moare apărându-şi tara, şi multe altele.. trăiesc unele pt altele.
– Bine, dar dacă mureai, ce realizai?
– Atunci, poate aş fi fost şi eu asemenea grăuntelui…
Cel cu sufletul curat caută binele celorlalți şi nu pe al său, prin tot ceea ce face trăieşte pentru a fi o bucurie pentru alţii. Dragostea exista doar în libertate, iar noi suntem liberi prin Harul oferit.
Todoran Luminita, Intructor exploratori, Tr.Sud
