Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta. (Deuteronom 6:5)
Anul este la final. De obicei facem un bilanț al timpului trecut. Ce evaluez eu de obicei? Număr câți bani am adunat sau am cheltuit? Fac media notelor pe care le-am obținut la examene? Înrămez diplomele obținute și așez trofeele câștigate? De câte ori am evaluat cuvintele pe care le-am rostit sau pe care nu le-am rostit deși era nevoie? De câte ori am analizat în ce măsură eforturile și dăruirea mea au fost totale sau doar pe jumătate? Puteam să ajut mai mult și pe mai mulți? Puteam să iubesc mai profund și mai sincer pe cei din familia mea sau pe Dumnezeu?
Oare din ce îmi pot da seama dacă am iubit cu tot sufletul meu? Ei bine, pot ști asta dacă în minte îmi vin situații când, deși știam că e nevoie de ajutor, am fost grăbit sau nepăsător; pot ști dacă privind la realizările mele constat că acestea sunt doar ale mele și nu am oferit prea multe altora mai puțin favorizați. Dacă sunt zile în care nu am citit Cuvântul lui Dumneze sau în care nu am vorbit cu El în rugăciune; dacă sunt lucruri pe care le-am gândit și pe care nu le-am mărturisit și dacă nu am vorbit celorlalți despre iubirea lui Dumnezeu, atunci pot spune că încă nu L-am iubit cu toată puterea mea și cu toată inima mea. Dacă este sfârșitul anului, pot fi recunoscător pentru iubirea Lui și mă pot gândi că vine o nouă șansă, un alt an care abia va începe. Este momentul pentru o nouă decizie de a-L iubi cu toată ființa mea.
Daniel Chirileanu
