Atunci Iov s-a sculat, și-a sfâșiat mantaua, și și-a tuns capul. Apoi, aruncându-se la pământ, s-a închinat, și a zis: „Gol am ieșit din pântecele mamei mele, și gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat, și Domnul a luat,-binecuvântat fie Numele Domnului!” – Iov 1:20-21
Într-un an uitat de vremuri – 1884 – se năștea Luther Bridgers, vânjos predicator, evanghelist iscusit și plin de Duhul Domnului. Urmând chemarea, după ce a predicat în zona lui natală, servește pe meleaguri europene în Belgia, Cehoslovacia și temuta Rusie comunistă. Cu bagajul acesta de experiență devine pastor în Georgia, Carolina și Carolina de Nord. Abia în anul 1945 se pensionează și rămâne în memorie ca un excelent compozitor și textier.
În tinerețe s-a căsătorit cu Sarah Veatch și împreună au avut trei băieți. Se bucura de o familie împlinită și o slujire pastorală crescândă, fapt pentru care în 1910, într-una din zile primește o inviație onorabilă de a predica la o conferință în Kentucky. Petrecând două săptămâni pline, văzând roadele lucrării sale, el Îl lăuda pe Dumnezeu pentru modul uimitor în care lucra prin el. În ultima seară primește un telefon și este nerăbdător să răspundă căci era un telefon tocmai de acasă.
Nu era vocea Sarei și nici a vreunuia dintre fii. De la capătul liniei telefonice, ascultând în tăcere, află ceva ce nimeni n-ar vrea să audă vreodată: un foc a mistuit casa socrului său și nici socrul, nici soția dar nici copii n-au avut vreo șansă de scăpare din fața văpăilor.
Este ușor de intuit cum ar putea un om să reacționeze, însă nu toți ar fi răspuns asemeni lui Iov decât unul care a trăit pentru Dumnezeu așa cum Iov trăia. Neprihănitul Briders, strângând cu toată credința mâna Tatălui, s-a prins de Dumnezeu și la scurt timp după aflarea veștii a fost găsit schițând următoarele versuri (redau prima strofă):
„Există în inima mea un cântec
E șoapta lui Isus, dulce, domoală
Să nu te temi, Eu sunt cu tine, fii liniștit
În căderile vieții și-n valul cel cumplit…”
Nu știm ce vom primi astăzi dar știm cum să răspundem. Îți las o provocare: la finalul zilei compune o rimă lăudând pe Dumnezeu pentru bucuriile și întristările de azi. Cu peste trei mii de ani în urmă, Iov primea „un telefon” în urma căruia ne-au rămas versurile acestea:
Domnul a dat și Domnul a luat.
Lădat fie Numele Domnului!
Nițu Daniel, Pastor – Conferinta Muntenia
