Ea a numit Numele Domnului care-i vorbise: „Tu ești Dumnezeu care mă vede!”Căci a zis ea: „Cu adevărat, am văzut aici spatele Celuice m’a văzut!” – Geneza 16:13
Când viața îți mijește înainte, iar tinerețea țese aripi viitorului, lucrurile și întâmplările au, parcă, o altă dimensiune, una visată, proporțională cu sufletul flămând. Eram în primul meu an la Cluj, cu 30 de ani în urmă, și descopeream imensitatea orașului. Mergând într-o zi prin centru, mă trezesc în fața ochilor cu… o pereche de picioare, mari cât mine! Instinctiv, am ridicat ochii în sus și am văzut un colos.
Era Ghiță Mureșan, celebru baschetbalist la vremea aceea, 2,37 m înălțime! Uluiala din mintea mea, emoția, senzația de dominare pe care o emana, m-au făcut să-l privesc cu respect și puțină teamă, iar pe mine să mă văd și mai mic decât eram. Dumnezeu a spus că nu poate omul să-i vadă fața și să trăiască, însă acesta, firavă creatură, a tânjit mereu să atingă măcar umbra Lui, să-L perceapă sub o formă cât mai traductibilă în… Credință!
Uimirea în fața Creatorului, nestăpânita dorință după El, ne crește, zi după zi, plăcerea așteptării venirii Lui. Tot ce lasă Dumnezeu în urmă, nu poate fi decât minunat! Chiar și din spate, atrage la Sine și chemă la lumină. Fiți voi cei ce-L caută, pentru că El se lasă descoperit!
Ureche-Niculai Dinu, Colaborator – Transilvania de Nord
