Domnul a zis lui Moise: „Voi face și ceea ce-mi ceri acum, căci ai căpătat trecere înaintea Mea, și te cunosc pe nume!” – Exodul 33:17
Se apropia ziua care ne îngrijora pe toți: 5 iunie 1999. Cei 680 de elevi adventiști din clasa a VIII-a erau puși la mare încercare. Una dintre probele examenului național de capacitate era programată sâmbăta. Fără a se prezenta la acea probă, nu puteau să se înscrie la liceu. Singura soluție părea să fie amânarea examenului pentru sesiunea următoare, în luna august, dar nu ar mai fi avut acces la liceele bune.
I-am întrebat pe cei doi copii din grupa mea de exploratori ce aveau de gând să facă și am fost fericit că doreau să nu-și încalce principiile. Ne-am rugat împreună și i-am asigurat că Dumnezeu îi cunoaște pe nume și e gata să le ofere o soluție, chiar dacă noi nu o puteam întrezări. Întreaga biserică adventistă s-a rugat pentru elevii aflați în această situație.
Ziua încercării a venit, a trecut, și copiii noștri au picat examenul prin neprezentarea la proba de cultură generală. Pentru ei, credincioșia față de Dumnezeu era mai importantă decât ocuparea unui loc la un liceu bun. Și chiar dacă povestirea s-ar opri aici, tot minunată ar fi. Numai că Dumnezeu avea alte planuri.
Încercarea soluționării pe cale amiabilă nu a dat rezultate și s-a ajuns la acționarea în judecată a Ministerului Educației Naționale pentru încălcarea drepturilor omului. Instanța ne-a dat câștig de cauză, astfel că, după 72 de zile de la ziua încercării, un Ordin al Ministerului Educației le permitea elevilor adventiști să susțină în luna august doar proba la care nu participaseră și să aibă acces la orice liceu ca și când ar fi dat examenul în luna iunie.
Credincioșii adventiști din România se adunaseră în rugăciune pentru acea situație și căpătaseră trecere înaintea lui Dumnezeu. El a făcut ceea ce Îi cerusem, pentru că ne cunoștea pe nume și ne iubea.
Dumnezeu cunoaște pe nume fiecare copil care Îi este credincios. El este pregătit să răspundă rugăciunilor tale așa cum a răspuns lui Daniel în groapa cu lei, celor trei tineri în cuptorul aprins, lui Moise în pustie și elevilor adventiști din clasa a VIII-a în 1999.
Am simțit o bucurie deosebită când unul dintre curajoșii mei exploratori de clasa a VIII-a mi-a spus încântat: „Știam că se va rezolva! Eu am pile sus… în cer!”
Cătălin Strâmbu-Dima, Pastor – Conferința Muntenia
