Domnul a venit, S-a înfățișat și l-a chemat ca și în celelalte dăți: „Samuele, Samuele!” Și Samuel a răspuns: „Vorbește, căci robul Tău ascultă.” 1 Samuel 3:10
Se pare că Dumnezeu are nevoie de ajutor. Și îl cere, nu o dată, nu de două ori, ci ori de câte ori este necesar.
Sunt multe situații în care Îl vedem pe Dumnezeu cerând ajutorul oamenilor: Moise – să scoată poporul din Egipt; Iosua și celelalte iscoade – să cerceteze țara promisă, dar necunoscută; Iona – misiunea de a-i întoarce pe locuitorii din Ninive la Dumnezeu, etc.).
De data aceasta are nevoie de Samuel și îl cheamă de mai multe ori. Numai că Samuel e un copil. Ce poate să facă Dumnezeu cu el? Și de ce are nevoie Dumnezeu de ajutor? Nu este El Atotputernic, Atotștiutor? De ce să aibă nevoie de oameni ca sa-și îndeplinească anumite planuri? Și mai ales, să aibă nevoie de un copil?
Cu siguranță, nu Domnul este Cel care este neputincios, ci atunci când îl cheamă pe om, de fapt vrea să îi arate că acesta este important, că lucrarea lui contează, că omul poate să facă lucruri mari atunci când este în mâna lui Dumnezeu.
Dar ce poate să facă un copil? O, chiar nu știi? Iosif L-a iubit pe Dumnezeu și L-a slujit cu bucurie încă de mic, David s-a luptat cu uriașul pentru a onora numele Domnului, Daniel a demonstrat la curtea împăratului că a-L iubi pe Dumnezeu nu este în zadar, etc.
Iar Samuel, ce a făcut? Nimic altceva decât să răspundă afirmativ chemării divine. L-a slujit pe Domnul toată viața Sa. Când el și-a auzit strigat numele de către Dumnezeu, nu a ezitat, ci a răspuns afirmativ.
„Samuele, Samuele!”… Exploratorule! Vorbește, Doamne, căci exploratorul Tău ascultă!
La fel și eu!
Alina Mogheri, Ghid Asistent – Conferința Conferința Conferința Transilvania de Sud
