Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. Psalmi 23:1
Te gândești ca vei citi pentru a N-a oară povestea oii pierdute și regăsite de Păstorul cel Bun, nu-i așa? Greșit.
Vreau să-și spun ceva despre Păstor. Ceva mai mult decât ești obișnuit să auzi despre un simplu „păstor”.
Uite la ce mă refer. Te-ai gândit vreodată la mărimea galaxiei noastre, Calea Lactee? Este de-a dreptul enormă! Calcule științifice spun că soarelui nostru i-ar lua aproximativ 250 de milioane de ani pentru a face o rotație completă în jurul ei, mișcându-se cu 225 km/s! Însă numărul de galaxii descoperite de om în universul cunoscut este de aproximativ 100 de miliarde de galaxii, iar fiecare dintre acestea conține în medie 100 de miliarde de stele. Reușești să-ți imaginezi?
Poate ți se par prea îndepărtate și inaccesibile galaxiile. Gândește-te, însă, la creierul tău. Dacă ai putea să numeri, ai afla că ai nu mai puțin de 100 de miliarde de neuroni, conectați între ei prin 400 de mii de kilometri de fibre nervoase. Și nu mai puțin de 100 de mii de miliarde de conexiuni între ei! Și asta cu atât mai mult cu cât creierul nu este un banal computer, fiind în stare să ia decizii și să îndeplinească funcții infinit mai complexe decât acesta… Iar cu o simplă înșiruire de numere, n-ai aflat încă nimic despre complexitatea incredibilă din jurul tău!
„Păstorul” despre care-ți zic este cel care a creat atât galaxiile, cât și creierul. Și nu numai. Este cel care a creat totul, și s-a îngrijit de toată creația. Oare ți-ar fi greu să crezi că tot El se va îngriji și de tine, astfel încât să nu duci lipsă de nimic? Că El va fi Păstorul tău, care te va paște în pășuni verzi și te va duce la ape de odihnă?
Eu cred că nu poate fi vreun lucru mai frumos și mai dătător de speranță decât ca Prințul și Creatorul Universului să-ți făgăduiască ție, personal: „Eu sunt Păstorul tău: nu vei duce lipsă de nimic”.
Nu?…
Sarona Zaharia, Ghid Asistent – Conferința Muntenia
