Atunci Ți-am mărturisit păcatul meu, și nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Și Tu ai iertat vina păcatului meu. Psalmi 32:5
Frederic al II-lea, cel Mare (1740-1786), înrudit cu regii României (fiind din familia Hohenzollern), a fost rege al imperiului Prusiei. Educarea sa în spirit creștin luteran a adus o excelentă influență asupra modului de conducere.
Întors la Berlin pentru un tur oficial, vizitează închisoarea orașului. Mergând însoțit de alaiul oficial, traversa fiecare coridor al închisorii descumpănit de gestul deținuților. Cu toții stăteau îngenunchiați rostind cuvinte măgulitoare și jurând pe cer și pe pământ că sunt nevinovați. Era de înțeles gestul fiindcă nu în fiecare zi îți vizitează Regele temnița.
În una dintre celule, un deținut se rezema de gratii mut, fără să implore nimic. Frederic îl strigă și-l abordează: “De ce ești aici?”. “Jaf armat, Maiestate, îmi merit pedeapsa”. Poate că te așteptai să afli continuarea. Frederic cel Mare cheamă temnicerul și-i ordonă eliberarea. Dar nu te așteptai să auzi motivul: “Eliberează acest nenorocit vinovat, imediat. Nu am de gând să-l țin închis aici unde ar putea să-i strice pe toți acești domni nevinovați care ocupă întreaga temniță.”
Știai că fiecare greșeală nemărturisită, nepărăsită și neiertată reprezintă propria ta temniță? Știai că în fiecare zi, Regele trece în vizită pe lângă celula ta? Știai că zilnic oferă grațieri? David, după comiterea celei mai nechibzuite greșeli, stă înaintea regelui și recunoaște: Sunt vinovat!
„De aceea orice om să se roage Ție la vremea potrivită!” Iertarea este la îndemână.
Nițu Daniel, Conducător de Zona – Conferința Muntenia
