David a zis lui Natan: „Am păcătuit împotriva Domnului!” Și Natan a zis lui David: „Domnul îți iartă păcatul…, nu vei muri.” 2 Samuel 12:13
De câte ori ai simțit că greșești? De câte ori ți-ai simțit inima inundată de rușine în fața Domnului? De câte ori ți-ai plecat genunchii în fața Lui, știind că ești vinovat?
Biblia ne povestește in 2 Samuel 11-12 despre David, care în apogeul puterii sale, cade pradă tentației și păcătuiește cu Batșeba. Păcatul acesta nu doar că urma să atragă la rândul său alte greșeli, ci și un declin al împărăției.
Permite-mi să te intreb: Ești și tu un David? Greșești adesea și te simți vinovat, simți nevoia să fugi din fața Domnului întrucât păcatul tău este de neiertat? Realizezi că relația ta cu Dumnezeu se deteriorează și îți pierzi nădejdea? Dacă ai momente când răspunsul tău este “da”, vreau să îți spun ceea ce și Natan i-a spus lui David: “Domul îți iartă păcatul!”.
Imaginează-ți că ai un copil, încă de mic îl iubești, îi oferi dragoste și compasiune, iar când crește, energia adolescenței îl schimbă, și ușor, ușor, copilul tău devine de nerecunoscut. Atunci, la capătul puterilor, dezamăgit și obosit, îți întorci spatele și îl lași liber să plece din casa ta. Își face bagajele, iar în pragul ușii, cu geamantanul în mână, îi vezi privirea… acei ochi pe care i-ai legănat atâția ani, acei obraji pe care i-ai sărutat cu atâta dragoste. Atunci, pe fața ta încep să curgă lacrimi, iar plângând, îi întinzi mâna spunând: Cum aș putea să te părăsesc, cum aș putea să renunț la tine?
„Cum să te dau, Efraime? Cum să te predau, Israele?” Osea 11:8 Cum ar putea Domnul să te lase? Ca un tată ce își privește copilul, Dumnezeu te va ierta atât timp cât îți vei arăta privirea în fața Lui. Stând departe de el și ascunzându-te nu vei rezolva nimic, păcatul nu va fi uitat, nici acoperit. Poate pentru tine sau pentru unul dintre prietenii tăi, a trecut o lungă perioadă de când nu ai mai privit ochii Tatălui, însă astăzi e momentul să te arăți în fața Lui, în chip sincer și să accepți sângele Său care a fost vărsat nu pentru uitarea păcatelor, nu pentru mușamalizarea lor, ci pentru iertarea deplină, o iertare ce a fost plătită pentru tine de Tatăl care te așteaptă acasă, pe tine, copilul Lui.
Finichiu Eduard Adelin, Ghid Asistent – Conferința Muntenia
