Atunci împăratul, cutremurându-se, s-a suit în odaia de sus a porții, și a plâns. Pe când mergea, zicea: „Fiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! Cum n-am murit eu în locul tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!” 2 Samuel 18:33
Regele David era încă o dată fugar, dar de data aceasta fugea de propriul său fiu care a vrut să-și ucidă tatăl, dar nu a reușit şi tocmai el a fost ucis. Când David a aflat, a plâns cum plânge un tată pentru fiul său, o adevărată iubire de tată. În acest verset găsim două lecții foarte importante pentru viața noastră. Pe cât de importante sunt acestea, pe atât sunt greu de aplicat.
Prima lecție este aceea că David a iubit necondiționat. Această atitudine este una cerească, deoarece omul natural nu reușește să iubească fără interes. Omul face bine și dorește să primească bine. Această atitudine este una normală. Dar ceea ce este normal aici pe pământ este posibil să nu se găsească în cer.
A doua lecție este cu privire la sinceritate. Cu siguranță ca David a fost sincer în această exprimare de doliu, dar întrebarea care se ridică este: a procedat David la nivel ideal? În acest context Ioab, comandantul oștirii sale, spune ceva care pare a fi lipsit de sensibilitate: “Tu iubești pe cei ce te urăsc, şi urăști pe cei ce te iubesc, căci arăți azi că pentru tine nu sunt nici căpetenii nici slujitori; şi văd acum că, dacă ar trăi Absalom şi noi toți am fi murit în ziua aceasta, lucrul acesta ți-ar fi plăcut” (2 Samuel 19:6). Cuvintele lui Ioab au fost adresate unui conducător, iar în contextul respectiv poporul a înțeles că David plângea, dar David avea și responsabilități față de acesta, iar în acel moment a uitat de ele. Până la urmă atitudinea a fost una normală, dar problematică pentru ceilalți. Adesea se întâmplă că mulți oameni sinceri sunt greșiți. Mulți oameni sinceri cred că vor ajunge în împărăția lui Dumnezeu și cu toate acestea vor fi pierduți. Pe vremea celui de-al II-lea război mondial, mulți creștini sinceri mergeau la lagărele de concentrare, ucideau evrei și se întorceau acasă cu inima împăcată și cu convingerea că în sinceritatea lor îi vor fi mântuiți.
Astăzi te invit la o cercetare în care Dumnezeu să-ți arate când comportamentul normal și sincer te-a depărtat de drumul lui Dumnezeu. Pentru că doar atunci când sinceritatea este împletită cu înțelepciune, adevăr și iubire mântuirea poate fi obținută.
Ardelean Flavius, Pastor – Conferința Muntenia
