Cine își ascunde fărădelegile, nu propășește, dar cine le mărturisește și se lasă de ele, capătă îndurare. Proverbe 28:13
Ai fost sincer cu părinții tăi? Cu prietenii și cu colegii de școală? Ai fost cinstit la fiecare test sau ochiul tău s-a mai uitat în stânga și în dreapta după răspunsul corect?
În fiecare zi suntem prinși într-o luptă cu noi înșine; avem de luptat împotriva a ceea ce ține de firea noastră: ură, invidie, mândrie, minciună, înșelătorie, etc.
Una dintre cele mai cunoscute zicale este: “o greșeală recunoscută este pe jumătate iertată”. Psihologii spun că oamenii au tendința să ierte mai ușor greșelile celorlalți, dacă sunt recunoscute cu sinceritate. Acest lucru este valabil la oameni. În cazul lui Dumnezeu, greșelile ne sunt iertate deplin dacă îndeplinim câteva condiții. În primul rând trebuie să ne recunoaștem păcatele, dar recunoașterea stării de păcătoșenie nu este de ajuns. Păcătosul trebuie să se lepede de păcatele sale și să reziste cu succes ispitei. În al doilea rând trebuie să încetăm să ne mai aducem scuze. Dacă un om aduce scuze pentru păcatul lui înseamnă că se împotrivește lucrării de consacrare a Duhului Sfânt și riscă să-și împietrească inima așa încât de la un punct nu mai există dorința de neprihănire sau îndemnul lăuntric spre pocăință.
Păcatul se numește tot păcat indiferent de domeniul în care am călcat strâmb. A copia la un test, a minți sau a ucide este un lucru rău în fața lui Dumnezeu, dar tot la Dumnezeu găsim și schimbarea, iar pentru acest lucru trebuie doar să apelăm la El. Dumnezeu e față de tine la distanță de o rugăciune. Te invit ca astăzi, când te pui pe genunchi, să îți mărturisești sincer greșelile și să îi ceri putere pentru a îndrepta lucrurile “îndoite” din viața ta.
Andrada Sîngeorzan, Master Ghid – Conferința Transilvania de Sud
