Ilie, Tișbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: „Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, al cărui slujitor sunt, că în anii aceștia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul meu”. 1 Împărați 17:1
Ahab era un împărat care, conform 1 Împărați cap. 16, “a făcut ce este rău înaintea Domnului, mai mult decât toți cei ce fuseseră înaintea lui”.
Pentru a aduce vestea, că “nu va mai fi nici rouă, și nici ploaie” în fața acestui împărat necredincios și rău, a fost nevoie de un om curajos – acesta a fost Ilie.
Ilie, după ce a vorbit împăratului, pentru a-și salva viața, a fost nevoit să place într-un loc pustiu – lângă pârâul Cherit. Dumnezeu avea să-i poarte de grijă. Deși lucrurile s-au înrăutățit și în acest loc, Dumnezeu avea în continuare un plan cu Ilie, o misiune, o lucrare, care îi va întări curajul și credința.
Știm că Ilie a fost un exemplu pentru toți oamenii din timpul vieții lui, inclusiv pentru împăratul Ahab care în lumina ochilor lui s-a întâmplat exact așa cum spusese Ilie, dar este și pentru noi astăzi, un exemplu de curaj și credință.
Însă, lucrul care l-a făcut pe Ilie autentic, este spus chiar de el în fața lui Ahab: “Dumnezeu lui Israel, al cărui slujitor sunt”. Autenticitatea lui Ilie venea din faptul că el însuși era slujitorul Dumnezeului lui Israel care ține totul în mâna Sa, inclusiv ploaia.
Astăzi, să fim slujitorii lui Dumnezeu conduși de curaj și credință, în fiecare lucru pe care îl avem de făcut, și vom izbuti.
Emima Bucur, Ajutor – Conferința Muntenia
