Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, pentru ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, ești adevăratul Dumnezeu, și să le întorci astfel inima spre bine!” 1 Împărați 18:37
Două altare. Doi tauri tineri. Două tabere. Doi dumnezei și multă lume.
După mustrarea făcută lui Ahab și întregului popor, Ilie vine cu o provocare: măsurarea credinței. Dacă ai fi fost acolo, ce ai fi gândit? Depinde și de tabăra în care te-ai fi aflat: Ilie cu Dumnezeu și 450 de prooroci cu Baal.
Fiecare tabără își pregătește altarul, animalul de jertfă și rugăciunea. Încep proorocii lui Baal să implore foc peste jertfă și… nimic. Ilie, la un moment dat, devine chiar ironic: “strigați mai tare, poate doarme”. Și ei au strigat mai tare! O zi întreagă și nu se întâmplă nimic. Baal nu poate auzi.
Vine rândul lui Ilie, își cheamă poporul, drege altarul, face un șanț împrejur, așază lemnele, pregătește taurul. Mai face ceva: toarnă apă peste arderea de tot, încă o dată și încă o dată. Apa curgea peste tot până s-a umplut șanțul. Era imposibil ca o mână omenească să mai aprindă focul.
Acum urmează lucrul cel mai important: rugăciunea. Ilie nu putea să aprindă jertfa, așa a fost înțelegerea, nimeni nu aducea foc. Dar și dacă ar fi adus, cu atâta apă, nu cred că ar fi reușit să-l prindă.
Dar Ilie se roagă. Ceilalți s-au rugat și ei o zi întreagă. Ni-l imaginăm pe Ilie cum se așază în genunchi în fața altarului și cere o minune, nu pentru el, ci pentru popor, “ca să cunoască că Tu, Doamne, ești adevăratul Dumnezeu.” Și mai vrea ceva: “să le întorci inima spre bine!” Știm din Scriptură că atunci Dumnezeu a trimis un foc atât de puternic încât a ars jertfa și s-a evaporat și apa care era în șanț.
Asta este puterea lui Dumnezeu. Și asta e credința. Fă tot ce ține de tine, pregătește altarul sufletului tău, pregătește-ți inima și roagă-te. Și Dumnezeu trimite “focul” dragostei Sale ca să-ți arate că este Adevăratul Dumnezeu, iar tu să-ți întorci inima spre bine!
Alina Mogheri, Ghid Asistent – Conferința Transilvania de Sud
