Atunci Ilie și-a luat mantaua, a făcut-o sul, și a lovit cu ea apele, care s-au despărțit într-o parte și într-alta, și au trecut amândoi pe uscat. 2 Împărați 2:8
Într-una dintre cele mai geroase nopți din iarna anului 1995, fiind militar în termen, la o unitate din Craiova, la ora 3:00 am intrat în schimbul II al gărzii. Aveam la postul alăturat un coleg cu care mai schimbam câteva vorbe pentru a mai trece timpul, apoi plecam din nou la posturile noastre.
A trecut cam o oră și jumătate și, pentru că nu mai auzeam niciun foșnet, am decis să plec din nou la colegul meu. De la distanță l-am văzut stând ghemuit. M-am apropiat repede și, spre surprinderea mea, dormea. Era învelit cu o manta, peste mantaua lui. L-am trezit repede și era ca în stare de șoc. Cea mai mare nedumerire era că nu știa când a adormit. Mi-a spus doar că a avut curaj să adoarmă, bazându-se pe a doua manta pe care o luase de la corpul de gardă, ca să nu îi fie frig.
Dumnezeu l-a ferit de o nenorocire, pentru că gerul de afară putea să îi transforme somnul într-unul pentru totdeauna. Pe ce s-a bazat colegul meu la minus 20 grade? Pe cea de-a doua manta. În ea a văzut salvarea.
În 2 Împărați 2:8 Cuvântul spune că Ilie folosește mantaua pe care o face sul, pentru a separa apele Iordanului.
Un lucru poate deveni binecuvântare dacă Dumnezeu este acolo. Mantaua, în sine, nu ar fi avut mare valoare, dacă puterea Domnului nu ar fi lucrat prin ea și prin prooroc.
Investește resurse pentru îmbunătățirea relației cu Dumnezeu, nu în lucruri fără valoare! Caută să primești o manta adevărată și vei fi binecuvântat, iar prin tine vor fi binecuvântați și alții !
Nicola Gabriel, Ghid – Conferința Banat
