Ea a zis bărbatului ei: „Iată, știu că omul acesta care trece totdeauna pe la noi, este un om sfânt al lui Dumnezeu. Să facem o mică odaie sus cu ziduri, și să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun și un sfeșnic, ca să stea acolo când va veni la noi. 2 Împărați 4:9,10
Un student de la un seminar conducea 30 de kilometri în fiecare duminică pentru a merge la biserică şi obișnuia să ia în mașină auto-stopişti. Într-o zi el a luat un om care văzându-i costumul elegant l-a întrebat dacă merge la biserică. Primind un răspuns afirmativ, omul l-a întrebat dacă poate merge şi el la biserică. “Bineînțeles!” i-a răspuns studentul.
Străinul a mers așadar la biserică, iar după serviciu a fost invitat acasă la un membru al acelei biserici pentru prânz şi câteva momente de părtășie. La acel frate străinul a primit mâncare, a putut face o baie şi i-au fost date niște haine curate. Vorbind, gazda a aflat despre străin că fusese creștin, dar că pierduse părtășia cu Dumnezeu. Casa sa era într-un sat vecin și el de altfel chiar spre casă se îndrepta, dar făcea autostopul pentru că nu avea suficienți bani pentru a-și cumpăra un bilet de autobuz. Seara fratele i-a cumpărat un bilet de autobuz acelui străin, iar acesta a plecat.
După o săptămână, fratele a primit o scrisoare de la acel străin și în plic, pe lângă scrisoare se mai afla și un articol dintr-un ziar. Articolul era intitulat: “Un criminal se predă singur!” Acel om ucisese un tânăr într-un jaf și el era un fugar, de o bună bucată de vreme, dar bunătatea și credincioșia acelui creștin i-au schimbat inima. Străinul își dorea să fie din nou în părtășie cu Dumnezeu așa că a făcut ceea ce trebuia să facă în legătură cu crima pe care o comisese.
Creștinul nu a știut ce consecințe va avea ospitalitatea sa în viața acelui străin, dar el l-a influențat pe acel om care și-a dorit din nou să aibă părtășie cu Dumnezeu și astfel a făcut ceea ce trebuia să facă!
Dar ospitalitatea nu influențează doar viața musafirilor. Ea influențează vi viața gazdelor. Putem remarca acest lucru chiar în viața gazdei lui Elisei. Ca urmare a ospitalității, familia din Spunem a fost binecuvântată cu ceea ce își dorea cel mai mult: un copil.
Tu ce binecuvântări ai primit ca urmare a ospitalității? Ce poți face pentru a dezvolta spiritul de ospitalitate?
Iulian Condrachi, Pastor – Conferința Moldova
