„Doamne, adu-Ți aminte că am umblat înaintea Feței Tale cu credincioșie și curăție de inimă, și am făcut ce este bine înaintea Ta!” Și Ezechia a vărsat multe lacrimi. 2 Regi 20:3
Despre Ezechia știm că avea o strânsă legătură cu divinitatea, pentru că nu aceasta este prima lui rugăciune înălțată către Dumnezeu. Dar acum cere ceva pentru el. Ceea ce spune Ezechia „întors cu fața la perete”, o face „cu credincioșie și curăție de inimă”. Domnul îi ascultă și-i împlinește dorința de a mai trăi, ba chiar face o minune dând umbra soarelui înapoi cu 10 trepte ca semn al împlinirii făgăduinței.
Rugăciunea e respirația sufletului. Dacă vom neglija exercițiul rugăciunii, angajându-ne în rugăciune în mod dezordonat, numai atunci când ne convine, vom pierde legătura cu Dumnezeu.
Psihologii au recunoscut că rugăciunea ajută la îmbunătățirea performanțelor care necesită exercitarea autocontrolului. Participanții care s-au rugat în cadrul unui astfel de eveniment înainte de a duce la capăt o temă extrem de solicitantă mental, au dovedit mult mai mult autocontrol în timpul respectivei activități decât cei care nu s-au rugat înainte.
Rugăciunea care pornește dintr-o inimă sinceră și credincioasă are o mare putere. Domnul nu răspunde întotdeauna așa cum ne așteptăm, dar El ne va da acele lucruri de care avem cea mai mare nevoie.
Louise, o femeie îmbrăcată sărăcăcios, cu o privire de om învins, a intrat într-o zi în magazin. S-a apropiat sfioasă de patronul magazinului și l-a întrebat dacă nu ar putea să-i dea pe datorie ceva alimente. I-a explicat că soțul ei era foarte bolnav și aveau 7 copii care trebuiau hrăniți. John a privit-o de sus și i-a cerut să iasă afară. Mai era un client în magazin căruia i s-a făcut milă și s-a oferit să plătească el. John răspunse arogant: „Ai o listă cu cumpărăturile de care ai nevoie? ”
– Da, domnule.
– Ok. Atunci pune-o pe cântar și eu o să-ți dau marfă de aceeași greutate cu lista dumitale. Louise puse cu grijă biletul pe cântar. John și celălalt client priveau plini de uimire cum cântarul sta înclinat în partea cu hârtia. John a început să pună pe cântar până nu a mai încăput. Smulse hârtiuța de pe cântar și o privi cu ochi mari. Nu era o listă, ci era o rugăciune: „Iubite Doamne, tu îmi cunoști nevoile, așa că eu le pun în mâinile Tale.”
Femeia a luat alimentele mulțumind. John a rămas mut de uimire. Clientul i-a dat lui John 50 dolari și a zis: „A meritat toți banii. Numai Dumnezeu știe ce greutate are o rugăciune.”
Pogăcean Iuliana, Ghid Asistent – Conferința Transilvania de Sud
