Mi-era rușine să cer împăratului o oaste de însoțire și călăreți, ca să ne ocrotească împotriva vrăjmașului pe drum, căci spusesem împăratului: „mâna Dumnezeului nostru este, spre binele lor, peste toți cei ce-L caută, dar puterea și mânia Lui sunt peste toți cei ce-L părăsesc”. Ezra 8:22
Odată am avut de dat un test la școală și eram tare temător că nu o să îl iau sau că o să iau o notă mică. Toți colegii mei știau că eram un om cu credință în Dumnezeu. Materia la care urma să dau testul nu îmi plăcea, așa că nu îmi era prea drag să învăț. Rămânea să mă încred în Dumnezeu și să sper că El mă va ajuta la acest test. Totuși mă frământa gândul că, dacă nu voi reuși, voi fi luat în derâdere de colegii mei.
Bunicul meu fusese coleg cu acel profesor și aș fi dorit să îl rog să intervină pentru a mă favoriza. Dar nu doream să creadă că Dumnezeu nu mă va ajuta. Am ales să îl rog pe Domnul Isus să fie cu mine. Apoi L-am rugat să îmi spună ce să fac. Cum? Să învăț?! Deși nu mi-a plăcut a trebuit să mă apuc de învățat și astfel să îmi fac partea mea. Sistematic, câte puțin dar constant, informațiile se așezau în mintea mea.
Vreți să știți dacă sau cum am trecut testul? Ei bine, nu a fost nota maximă dar m-am mulțumit cu o notă bună!
Dumnezeu sigur vrea să fie cu noi prin toate încercările vieţii, însă depinde de noi dacă vrem să fie şi El cu noi. Iar atunci când îl rugăm să fie cu noi, rezultatul nu ar trebui să fie problema noastră.
Gusti Angheluţă, Director Asociat Conferinta – Conferința Oltenia
