Și împăratul mi-a zis: “Ce ceri?” Eu m-am rugat Dumnezeului cerurilor… Neemia 2:4
De mână cu tata, copil fiind, stăteam într-o încăpere plină de păpuși. Gazda mă îndemna stăruitor: „Alege-o pe care vrei! Oricare poate fi a ta!” De emoții, nu am putut alege niciuna, deși îmi doream tare mult o păpușă. Încă îmi amintesc de acel moment și tare mi-ar fi plăcut să pot face atunci o alegere.
În fața noastră stau multe alegeri, multe dorințe… Neemia își dorea foarte mult să sprijine cetatea în care au trăit părinții lui, să repare zidurile dărâmate și „porțile arse”. Împăratul nu doar că îi citește pe chip tristețea, dar îl și întreabă: „Ce ceri?”. Aici apare un gând foarte important: „Eu m-am rugat Dumnezeului cerurilor…” Lui Neemia îi apare oportunitatea din partea împăratului să ceară, iar el se roagă și doar apoi transmite mai departe dorința.
Poate te afli într-un moment oportun al vieții tale, acel moment favorabil în care poți cere ceva… poate fi darul la care visezi de mult timp (un obiect valoros, un ceas, o bicicletă, un set de cărți etc.), ceva doar pentru tine. Ia-ți timp înainte să ceri și întreabă-l și pe Dumnezeul cerurilor, ce își dorește pentru tine?
Când împăratul i-a auzit dorința, nu doar că i-a răspuns afirmativ, dar l-a și ajutat, oferindu-i scrisori de recomandare, punându-i la dispoziție persoane care să-l însoțească.
Când dorința ta este și dorința Tatălui ceresc, nu doar că te ascultă, dar te și însoțește pe drumul tău.
Ce ceri, exploratorule? …. Eu m-am rugat Domnului!
Alina Mogheri, Ghid – Conferința Transilvania de Sud
