Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, și am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oștirilor!” Isaia 6:5
Până la vârsta de 14 ani, am crescut într-o localitate din județul Buzău. Pentru că Dumnezeu m-a înzestrat cu anumite calități, reușeam să mă fac ușor remarcat la școală, la biserică sau în grupul de prieteni. Asta a făcut să îmi formez o imagine foarte bună despre mine, și ajunsesem să mă consider cel mai tare. Iar când îi priveam pe alții zicem că ei nu sunt ca mine, ci sunt „vai de capu` lor”.
Însă atunci când am ajuns la liceu în București, am întâlnit copii din toată țara mult mai buni decât mine la toate capitolele. Aveau cultură generală, vorbeau fluent limbi străine, aveau cunoștințe biblice extraordinare, erau dezvoltați fizic, etc.
Am fost atât de șocat să constat că nu eram eu cel mai tare, ci unul dintre cei mai „praf”, dacă nu chiar cel mai „praf”.
Așa s-a întâmplat și cu Isaia. Dacă vei citi capitolul 5 din cartea lui, vei descoperi că el privește la semenii lui și îi consideră „vai de capu` lor”, în comparație cu el. Nu mai puțin de șase ori folosește expresia „vai de cei…” adică de alții. Dar în momentul în care îl descoperă pe Dumnezeu, realizează că el este „vai de capu` lui” și cât este el de „praf”.
Există în cei mai mulți dintre noi tendința de a ne compara cu alții, și într-un mod foarte subiectiv, avem impresia că noi suntem mai importanți, mai merituoși mai buni și chiar mai credincioși. Și poate că din punct de vedere uman, chiar suntem. Dar din fericire, nu omul este cel care dă verdictul final, ci Dumnezeu. Cu El ar trebui să ne comparăm, și atunci vom constata că nu suntem cu nimic mai speciali decât ceilalți, ba chiar suntem într-o situație de plâns, de vai!
Este momentul să vedem cu adevărat cine suntem, și să primim singura soluție de reabilitare, care vine tot de la Dumnezeu.
Fie ca astăzi atingerea sfântă a Îngerului, să fie simțită și de tine, și de mine, și de toți cei care se simt cu adevărat nevrednici, pentru ca Dumnezeu Însuși să ne învrednicească.
Plătică Bogdan, Conducător de Zona – Conferința Muntenia
