Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare. Isaia 41:10
Era începutul verii anului 1999. Dacă pentru mulți era prilej de bucurie, pentru mine era o perioadă de griji și incertitudini deoarece doar peste câteva zile urma să mă prezint la unitatea militară pentru încorporare. Nu știam prea multe despre viața de soldat, doar cele povestite de alții și ce mai citisem dintr-o revistă dragă mie pe vremea aceea, revista „Experiențe pe calea îngustă”
A venit și ziua aceea mai puțin așteptată. Am ajuns la unitatea militară. După ce am fost repartizat pe companii, am căutat să iau legătura cu comandantul companiei pentru a explica faptul că eu, în zilele de sâmbătă nu voi participa la programul unității din motive de conștiință, fiind adventist de ziua a șaptea.
În tot acest timp mă rugam cu stăruință să găsesc înțelegere.
Într-o dimineață, cu inima strânsă, am bătut la ușa cancelariei comandantului. M-a primit și, după ce i-am explicat situația mea, am fost plăcut surprins să găsesc bunăvoință și înțelegere din partea lui, asigurându-mă că cunoaște credința mea prin părinții lui, aceștia fiind baptiști.
Dacă la început o parte din colegi și câțiva dintre superiori nu au înțeles exact credința mea, după puțin timp, cunoscându-ne mai bine, au acceptat și respectat.
Pot să spun că Domnul a fost cu mine și nu m-a uitat, chiar mi-a venit în ajutor, deoarece după patru luni am primit postul de șofer pe două autospeciale, cercetare chimică și transmisiuni. Aveam sarcina de a ține acumulatorii încărcați într-un mic atelier până la sfârșitul perioadei militare.
Vă invit să priviți cu încredere spre viitor, chiar dacă uneori avem motive de îngrijorare, deoarece avem un Dumnezeu care ne întărește și nu uită de noi indiferent pe unde ne-ar purta calea vieții.
Madaras Robert, Ghid Asistent – Conferința Banat
