Le voi da o inimă ca să înțeleagă că Eu sunt Domnul. Ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor, dacă se vor întoarce la Mine cu toată inima lor. Ieremia 24:7
Într-o zi, o inimă micuță s-a uitat în oglindă și când s-a văzut, s-a umplut de bucurie: cum bătea ritmic, umplând cu lichidul vieții fiecare cămăruță a ei și păstra pentru ea foarte puțin, restul trimitea în universul ei visceral. Cel mai mult a fost surprinsă să constate că orice veste, fie bună, fie rea, îi afectează bătaia, o face să râdă cu putere sau să plângă cu lacrimi.
Într-o zi a primit de la mușchi și creier o solicitare mare: s-a străduit, cu toate puterile să răspundă dar nu a putut, atunci a strigat la o inimă mare cerându-i să o îmbrățișeze pentru a putea pompa mai mult spre organele care i-au cerut ajutorul, dar….a fost refuzată.
Inima micuță s-a mâhnit și a plâns mult, și de acolo o stare de nesiguranță s-a instalat discret în ea.
Într-o zi s-a apropiat de alte inimi micuțe să se joace cu ele: „Mă primiți și pe mine cu voi?”
„Nu, nu te băga în jocul nostru!”
A plâns din nou.
A venit acasă la inima mamă, care văzând-o tristă, speriată, i-a dat o îmbrățișare puternică. Atunci a înțeles ce înseamnă o inima mare, a înțeles că niciodată nu va mai plânge, că inima mamă e acolo.
Așa vrea și Isus să ne dea îmbrățișarea Lui, promițându-ne o inimă nouă pentru a înțelege dragostea Lui, și împreună vom reuși să trecem peste toate dificultățile, greutățile și respingerile vieții.
Haideți să dăm azi o îmbrățișare celor de lângă noi.
Malan Leia, Master Ghid – Conferința Banat
