Dumnezeu a văzut ce făceau ei și că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S-a căit de răul pe care se hotărâse să li-l facă, și nu l-a făcut. Iona 3:10
Deși Biblia spune că Dumnezeu nu se schimbă, la Tatăl luminilor, nefiind nici schimbare și nici umbră de mutare (Iacov 1: 17), versetul din Iona vorbește despre o căință a Domnului. Și această părere de rău a lui Dumnezeu arată iubirea Lui și dorința lui ca atitudinea omului să se schimbe și astfel să se poată schimba și decizia lui Dumnezeu. De fapt, schimbarea în bine a reacției lui Dumnezeu este dependentă de decizia și atitudinea omului. Și textul din Iona nu face decât să confirme alte texte ce vorbesc despre planurile bune ale lui Dumnezeu, arătând că Dumnezeu nu dorește moartea păcătosului (Ezechiel 33.11). Și cât de bine este să știi că ai un Dumnezeu bucuros să te primească cu brațele deschise.
Eram prin clasa a VI-a când întâmplarea a făcut să primesc la școală prima notă de 4. Nu era greșeala sau răzbunarea profesorului, era doar rezultatul unei atitudini de delăsare din partea mea. Situația avusese loc, așa că acum suportam consecințele: consecința reacției părinților la această dezamăgire produsă nu ca o greșeală ci urmarea unor decizii luate de mine. Așa că părinții au aflat și am ales ca în acea noapte să nu dorm acasă și să găsesc soluții de moment în marea gospodărie a părinților. Nu a fost decizia părinților, iar hotărârea mea a fost de a continua justificarea că am făcut doar o mică greșeală, nu chiar așa gravă.
Se făcuse noapte, eram singur și ceea ce rămăsese a fost să mă rog cântând: Această lume tristă nu este casa mea, Comoara mea e în cer, În cer mi-e inima… Au început să apară gândul regretului, dorința de corectare și mai ales dorința de a fi alături de părinți. Dar oare mă primesc în casă?
Ceea ce nu știam era că părinții discutau cum să împace atitudinea mea de necorectare cu dorința lor de mă aduce în casă. Discutau cum să îmi spună bun venit acasă, pentru că nu doreau ca eu, copilul lor să rămână afară în acea noapte.
Și după lungi discuții mentale, după rugăciuni și cercetări, atitudinea bună mi-a revenit. Voi merge acasă, îmi voi corecta atitudinea și voi accepta să fiu primul ce voi vrea să corectez nota școlară. Și când am deschis ușa, atitudinea părinților îmbinată cu atitudinea mea, a dus la împăcare deplină. Părinții abia așteptau întoarcerea mea, ca planurile lor să se poată schimba în bine.
Așa este și cu Dumnezeu. El are planul căinței pregătit așteptând întoarcerea fiecăruia. Asta înseamnă iubirea lui Dumnezeu.
Matei Laurențiu, Pastor – Conferința Muntenia
