Căci chiar dacă smochinul nu va înflori, vița nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi, și câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, și nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele! (Habacuc 3:17)
Andrei era un băiat foarte sărac, dintr-o familie de fermieri. Deși lucra din greu cu părinții lui, întotdeauna fluiera și cânta. Hainele lui erau vechi și foarte peticite. Nu avea nici jucării, așa cum aveau alți copii.
Într-o zi, pe când lucra pe câmp, a văzut deodată un nor mare de praf. O pereche de cai o luase la goană cu tot cu șaretă și nu se mai putea opri. Văzând-o că se apropie, Andrei s-a proptit cu picioarele, prinzând primul cal de hamuri, fără să-i mai dea drumul. Sub greutatea lui, caii s-au oprit. Nu mult după aceea, a sosit și proprietarul cailor. Când și-a dat seama ce făcuse Andrei, i-a zis:
– Ești un băiat foarte curajos. Cum aș putea să-ți răsplătesc fapta?
Andrei zâmbi frumos și-i răspunse:
– Domnule, eu n-am oprit caii ca dumneata să mă plătești! M-am gândit la bara aceea de la pod pe care ar fi rupt-o caii și s-ar fi lovit, iar șareta ar fi fost distrusă.
Observând hainele lui Andrei, care erau foarte vechi, domnul cu caii spuse:
– Vrei să-mi spui că nu-mi dai voie să-ți dau niște bani ca să-ți cumperi niște haine mai bune? Sau ceva cărți pentru școală, la toamnă? Sau o paletă de tenis și câteva mingi?
– Domnule, eu am o pereche de pantofi mai buni acasă și un costum de haine mai bun, pentru Sâmbătă. Hainele de pe mine sunt bune încă pentru lucru. Cât despre cărți, am primit unele mai vechi, iar mama mi-a lipit foile care cădeau și cred ca le voi putea folosi pe acelea, iar pentru joacă mi-am făcut o minge din ceva lână pe care mi-a dat-o mama pentru că era prea încâlcită. Paleta am făcut-o tot eu dintr-o bucată de placaj.
Câteva zile mai târziu, o cutie mare a ajuns la poșta din sat cu numele și adresa lui Andrei pe ea. Când Andrei a desfăcut cutia, a găsit o felicitare pe care scria cu litere mari: BĂIATULUI MULȚUMIT, DE LA UN PRIETEN DATOR. În cutie erau: un costum nou de haine, o salopetă, șosete, o căciulă călduroasă și mănuși, plus o paletă cu mingi de tenis. Când a luat haina să vadă cum îi vine, a găsit în buzunar și o hârtie de cinci dolari.
Și totuși, aceasta n-a fost totul. De Crăciun, i-a fost trimisă o bicicletă.
Iată cum poate răsplăti Dumnezeu pe cei care au învățat secretul de a fi mulțumiți în orice condiții. Totuși, pacea din suflet pe care o are cel mulțumit reprezintă ea însăși cea mai mare răsplată!
Brașov Gabriel, Pastor – Conferința Muntenia
