Toți aceștia stăruiau cu un cuget în rugăciune și în cereri, împreună cu femeile, și cu Maria, mama lui Isus, și cu frații Lui. (Fapte 1:14)
Atunci când citim acest verset, ne punem întrebarea: cine sunt „toți aceștia”? În versetul anterior aflăm răspunsul la întrebare, erau cei 11 ucenici rămași… Ei, pe care mai odinioară, Învățătorul lor i-a învățat cum să se roage.
În decursul celor trei ani și jumătate, ucenicii au avut posibilitatea de a vedea cum acționează Domnul lor și „printr-o legătură personală și trăire laolaltă, Hristos i-a instruit pentru lucrarea Sa. El le descoperea tainele Împărăției lui Dumnezeu.” (…) „În îmbulzeala străzilor, pe malul lacului, în singurătatea pustiului, ei erau cu El. L-au văzut în fiecare fază a vieții”. – FA17.2
După ce ucenicii au primit asigurarea că Domnul lor „va veni în același fel” cum L-au văzut „mergând la cer”, s-au întors acasă în odaia lor de sus și „stăruiau cu un cuget în rugăciune.”
Îmi place modul lor de a reacționa și de a acționa. N-au fugit repede la cumpărături sau la vecini, ci dorința inimii lor a fost de a se ruga stăruitor, de a fi, prin rugăciune, în comuniune cu Domnul lor. Nu e greu să ne dăm seama că rugăciunea era foarte importantă pentru ei. Dar rugăciunea și susținerea prin a fi împreună erau importante și pentru rudele cele mai apropiate ale Celui pe care Îl iubeau, pentru mama și frații lui Isus.
Cu trecerea anilor, am observat și eu, mai ales când parcurgeam calea presărată cu greutăți, cât de binevenite erau rugăciunile, încurajările, și gândurile bune pe care mi le transmiteau prietenii mei. Cât de frumos a fost să realizez că nu eram singură, că aveam pe Cineva care se îngrijea și prin prietenii mei, de tot ceea ce avea nevoie sufletul meu însetat.
Dragul meu explorator, orice te-ar necăji, poate chiar și probleme cărora nu le găsești rezolvare, nu te lupta de unul singur, ai încredere că în Isus poți afla vindecare, mângâiere…” Invitația Sa este: „Veniți la Mine!”
Oricare ar fi temerile și încercările voastre, aduceți cazul vostru înaintea Domnului.” HLL, 329
Csete Csilla – Edith, Ghid – Conferința Transilvania de Sud
