Ioan a chemat pe doi dintre ucenicii săi, și i-a trimis la Isus să-L întrebe: „Tu ești Acela care are să vină, sau să așteptăm pe altul?” (Luca 7:19)
Urma să merg în prima tabără de exploratori unde să primesc cravata. O tabără la munte cu corturile. Am început să pregătesc bagajul, puțin câte puțin, cu o săptămână înainte. Mi-am cumpărat cele necesare. Cu o seară înainte de ziua plecării am declarat bagajul terminat. În dimineața următoare, ca o ultimă verificare, m-am uitat în oglindă. Însă m-am uitat „de două ori”, a doua oară m-am imaginat cu cravata de explorator la gât. M-am gândit eu: data viitoare când mă voi privi în această oglindă voi avea cu adevărat cravata la gât. Abia așteptam.
În sfârșit, zilele în tabără treceau, dar nu se auzea pe nicăieri, de la nimeni de învestitură. Stătuserăm deja 5 zile în tabără, mai erau doar două și nici neam de momentul mult așteptat de mine.
Deodată, în noaptea de vineri spre sâmbătă, am fost treziți de fluierul de alarmă al ofițerului de serviciu. După puțin timp am fost anunțați: „Repede toată lumea la careu, s-a pierdut cineva, toată lumea la careu, repede”. Gândește-te cum am ieșit toți exploratorii noaptea din cort – fiecare cu sau fără lanternă, cu sau fără bocanci, cu sau fără geacă – printre funiile corturilor spre locul unde era adunarea.
Da, din fericire, nu se întâmplase nimic rău, nu se pierduse nimeni. Însă surpriză: învestitura. Un moment special în miez de noapte mult așteptat.
Cu siguranță, Ioan s-a pregătit mult pentru venirea lui Isus pe pământ. Dar oare de ce nu a fost sigur de El atunci când venise?
Îți doresc ca astăzi să faci tot ce ține de tine, ca așteptarea revenirii lui Isus pe pământ, să fie o flacără vie în inima ta.
Spune: „Vreau să fac voia Ta, Doamne”
Facă Domnul ca așteptarea să fie cât mai scurtă.
Emima Bucur, Mentor – Conferința Muntenia
