Când a văzut Simon Petru lucrul acesta, s-a aruncat la genunchii lui Isus, și I-a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos”. (Luca 5:8)
Păcatul este atât de toxic și perfid încât îl privează pe om de bucuria reușitei. Petru tocmai asistă la ceva nemaivăzut, el fiind protagonist principal, dar rămâne neputincios. E, totuși, un semn bun să îți vezi neputința și vina în fața Lui, a lui Dumnezeu. Prea mulți trăiesc experiența întâlnirii cu Isus în deplină relaxare, fără să simtă în vreun fel greutatea de păcat.
Îmi amintesc de o istorioară pe care o relatează Ravi Zacharias despre Sir Isaac Newton. Marele om de știință lucra de ore întregi la proiectul său de stabilire a esenței universului fizic. Ziua trecuse și el continua să lucreze la lumina lumânării. În tot acest timp l-a avut alături pe câinele lui drag. Într-un moment, când Newton a ieșit din cameră de lucru, câinele s-a grăbit să-l urmeze, lovind din greșeală biroul. Lumânarea a căzut peste foile pline de formule matematice, care s-au transformat în scrum. Când s-a întors în cameră și a văzut ce a rămas din munca lui, Newton a început să plângă și l-a mângâiat cu blândețe pe câinele lui, spunându-i: „Niciodată, niciodată nu vei înțelege ce ai făcut.”
Tu înțelegi ce ai făcut? Petru a înțeles și s-a smerit. Dar a fost iertat! Și tu ești iertat! Trebuie doar să ai curajul să privești la tine cum ești în realitate, iar apoi să îl rogi pe El să te scape!
Dorgo Adrian, Director Asociat Conferință – Conferința Transilvania de Nord
