Când era să intre Petru, Corneliu, care-i ieșise înainte, s-a aruncat la picioarele lui, și i s-a închinat. Dar Petru l-a ridicat, și a zis: „Scoală-te, și eu sunt om!” (Fapte 10:25)
Fiecare în parte avem curiozitatea de a ști mai dinainte ce va fi cu noi mâine, poimâine, săptămâna viitoare… Depinde unde, cum și cât insistăm pentru această problemă să găsim răspuns; dacă acceptăm adevărul, îl primim sau ignorăm, dacă-l ascundem, ne întristăm sau ne bucurăm de ceea ce aflăm.
Corneliu, un ofițer roman, om cu vază și foarte cunoscut de mulți, nu s-a lăsat copleșit de gândul: „Ce va zice lumea?”, și s-a hotărât să caute pe cineva care să-i vorbească despre Isus. În vremea aceea, Isus era recunoscut de foarte puțină lume ca fiind Mântuitorul lumii. Și în fața tuturor celor adunați la el, l-a primit pe Petru ca pe unul onorat de cer și trimis la el de Dumnezeu. În locurile acelea era obiceiul ca înaintea unui prinț sau a unui înalt demnitar să te pleci, așa cum copiii se plecau înaintea părinților lor. Și Corneliu, copleșit de respect față de cineva trimis de Dumnezeu ca să-l învețe, a căzut la picioarele apostolului să i se închine. Acte de felul acesta nu erau obișnuite la ostașii romani, mai ales în legăturile cu iudeii. Răspunsul lui Petru arată că închinarea trebuie să fie dată numai lui Dumnezeu.
În zilele noastre nu mulți sunt care să nu recunoască măcar verbal că Isus este Fiul lui Dumnezeu, așa că noi nu ne confruntăm cu problema asta. Dar cine nu ar vrea să știe dinainte subiectele următoarelor examene, liceul, facultatea unde vom studia și câte altele?!
Un credincios a întâlnit odată un turc arătos. Acesta l-a întrebat:
– Îmi dați voie să vă prezic viitorul?
– Bine, dar mai întâi vreau să vă pun o întrebare pentru a verifica dacă într-adevăr îmi puteți spune sau nu adevărul. Dacă puteți să-mi spuneți viitorul meu, cu siguranță îl știți și pe al dumneavoastră. Unde veți fi peste 100 de ani?
Turcul încurcat de această replică neașteptată, zise:
– Ei bine nu știu, dar lăsați-mă să vă citesc în palmă ce viitor aveți.
Credinciosul a zis:
– ȘI eu prevestesc adevărul, pentru aceasta mă folosesc de o Carte; răspundeți-mi„ Credeți în Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu? ”
– Nu. Isus nu a fost Fiul lui Dumnezeu.
– Ei bine, atunci vă voi vesti eu viitorul dumneavoastră, această Carte spune: „Cine crede în Fiul, are viața veșnică, dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viața…” (Ioan 3,36)
De alegerile noastre depinde viitorul nostru de azi, de mâine… Dar tot noi decidem personal și viitorul veșnic, depinde unde îl căutăm: în palmă sau în cer.
Iuliana Pogăcean, Ghid Asistent – Conferința Transilvania de Sud
