Și dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, și a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre. (1 Ioan 4:10)
Dragostea este interpretată în multe feluri, dar dragostea lui Dumnezeu e ceea ce va rămâne în veci, şi este nemăsurabilă, fiind o dragoste necondiționată. Iubirea necondiționată este cunoscută ca fiind afecțiunea fără limite, iubirea fără condiții, iubirea completă…
Această dragoste pare uneori greu de înțeles, dar avem un exemplu frumos pe care majoritatea l-am trăit într-o măsură sau alta:
Să ne gândim la micii copilași, la bebeluși, cu câtă grijă, iubire şi gingășie îi îngrijesc mamele, fără a cere nimic în schimb… Dar cel mai important este că mama o face cu toată inima, pentru unii continuă să o facă pentru tot restul vieții. Această grijă vine din Iubirea Necondiționată pe care mama o are pentru copilul ei din prima secundă de viață.
Nu este opțională, este adânc programată în natură umană.
DAR…Dragostea lui Dumnezeu este mult mai puternică decât aceasta, El ne-a lăsat o făgăduință pentru a nu uita cât de mult ne iubeşte…:
„Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează, şi să n-aibă milă de rodul pântecului ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuși Eu nu te voi uita cu nici un chip ”
O, ce întrebare…, şi uşoară şi grea în acelaşi timp! Cum să poată o mamă să uite copilul ce l-a alăptat? Şi dacă totuşi găsim mame, acestea pot fi din ambele categorii. E trist şi minunat, e plăcut şi neplăcut să vorbim despre acestea.
Chiar dacă unele mame pot uita.. „- Eu nu te voi uita cu nici un chip -” zice Domnul.
Căci te-am săpat pe Mâinile Mele… şi eşti întotdeauna înaintea ochilor Mei.
Urmele săpate pe mâinile Lui suntem noi.., ele sunt dovada că suntem ai Lui, semnul iubirii necondiționate.
Iubirea adevărată, iubirea necondiționată vine cu totul, oferind totul şi așteptând nimic…
Dragostea învinge defectele, uită şi iartă.
Luminița Todoran, Ghid – Conferința Transilvania de Sud
