Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis: „Este aici un băiețel, care are cinci pîni de orz și doi pești; dar ce sunt acestea la atâția?” (Ioan 6:8)
Cu trecerea timpului, am ajuns la concluzia că același verset studiat în diferite etape ale vieții, poate să atingă corzile sufletelor noastre în variate modalități.
Citind, recitind, studiind versetele despre înmulțirea pâinilor, meditând la cele întâmplate, poate aș scrie despre minunea înfăptuită de Domnul Isus, despre învățăturile Sale care „făcuseră o impresie adâncă în inimile” oamenilor. „Învățăturile și vindecările Sale minunate, aproape îi convinseră deja despre divinitatea Sa, și această minune transformă credința lor crescândă într-o credință desăvârșită” VI 227.2
Citind despre Andrei, poate aș scrie despre unul dintre primii ucenici care „au mers după Isus” (Ioan 1:37) Îmi place cât de atent și grijuliu era, nu trecea neobservat înaintea ochilor protagonistul nostru: „un băiețel care are cinci pâini de orz și doi peşti…”
Totuși, azi aș dori să scriu despre ceva care altădată mi-a scăpat din vedere: „pachețelul” copilului. Da, ai citit bine: „pachețelul”… Dintre atâtea persoane: bărbați, femei și copii, doar despre el era relatat că avea pachețel… Acum să nu te gândești că săracul de el avea la el 5 pâini a câte 1 kg fiecare și vreo 2 crapi mari :) Mă gândeam că erau 5 turtițe de orz și doi peştișori, atât cât să-i ajungă să-și potolească foamea până ajungea acasă.
Pe vremea aceea, și uneori și în zilele noastre, mamele pregăteau pâinea acasă, măcinau grâul, amestecând mai multe feluri de cereale sau familiile mai sărace foloseau orzul pentru pâini sau turtițe. Îmi place de părinții acestui băiețel, chiar dacă nu este relatat nimic despre ei, dar se poate citi printre rânduri. Îmi place că nu l-au lăsat pe copil să plece de-acasă fără „pachețel”. Puteau să-i dea câțiva bănuți ca să-și cumpere ceva de pe drum, de la Market… Dar, nu. Ei voiau să știe că copilul lor se hrănește cu ceva sănătos, făcut de mâinile lor. Nici prin gând nu le-a trecut că prin ceea ce au făcut, vor contribui la „minunea pe care o făcuse Isus”.
Pentru părinții, învățătorii, instructorii exploratorilor noștri, se întrezărește o frumoasă lecție: să nu uităm să le oferim „pachețelul”… „hrana” potrivită, la momentul potrivit. Prin tot ceea ce facem, învățându-i, educându-i, ascultându-i pe dragii noștri tineri sau poate doar întinzând către ei un umăr pe care să-și poată suspina durerile, o mână care să-i mângâie uneori, putem contribui la o minune… Minunea de a deveni un om matur care să facă alegeri înțelepte și la rândul lui, la vremea potrivită să ofere „pachețele”…
Iar, pentru tine, drag explorator, o încurajare: oricât de mic ar fi „pachețelul” tău, ai încredere, puterea Domnului Isus e mare. El poate și dorește să facă minuni și în viața ta.
Csete Csilla – Edith, Ghid – Conferința Transilvania de Sud
