Îndată, ei și-au lăsat mrejile, și au mers după El. (Marcu 1:18)
Am o fetiţă de aproape 3 ani. La această vârstă, când, pentru ea, preocupările ei sunt de maximă importanță este dificil să o convingi, din prima, să renunțe la ceea ce face şi să facă ceea ce ȋi spui. De cele mai multe ori chiar şi adulţilor le este la fel de dificil să renunţe la preocupările lor pentru a face ceea ce Tatăl ȋi ȋnvaţă.
Un exemplu de supunere este Andrei. Nu ştiu prea multe despre el. Ştiu că era fratele lui Petru, era din Betsaida şi era pescar.
Pescuitul era singura sursă de venit care le asigura traiul zilnic. Cu toate acestea el a renunţat la ce făcea şi s-a dus după Isus fără regret. Cu inima adânc mişcată de ȋnvăţăturile auzite, entuziasmat şi plin de ȋncredere că l-a găsit pe Mesia, avea dorinţa arzătoare ca şi cei din jurul lui să audă ce spune Ȋnvăţătorul.
A fost, de asemenea, cel care a găsit un băiat cu 5 pâini şi 2 peşti atunci când, ȋntr-un loc izolat, erau o mulţime de oameni veniţi să-L asculte pe Domnul Isus şi care ȋn loc să ignore acea masă simplă şi nesemnificativă Ȋi spune Domnului despre aceasta, având ȋncredere că la El totul este posibil.
Tot el a fost unul dintre ucenicii care au spus Mântuitorului că nişte greci doresc să Ȋl vadă. Aceştia erau nevoiţi să aştepte ȋn curtea exterioară a templului fiind consideraţi păgâni. Prin asta observăm că Andrei s-a lăsat schimbat ȋn totalitate de ȋnvăţăturile Mântuitorului, lăsând prejudecăţile deoparte şi acceptând că toţi oamenii au dreptul să Ȋl cunoască pe Salvatorul lumii.
Şi astăzi Domnul Isus, aşa cum I-a cerut lui Andrei, ne cere şi nouă să-L urmăm. Aceasta presupune supunerea absolută faţă Dumnezeu.
„Dacă voinţa noastră nu este în acord cu cerinţele divine, trebuie să ne refuzăm înclinaţiile, să renunţăm la poftele noastre îndrăgite şi să mergem pe urmele paşilor lui Hristos.” – Ellen G. White, Fii şi fiice ale lui Dumnezeu, p. 69
Tu … eşti dispus să-ţi laşi „mrejele” şi să-L urmezi pe Domnul Isus?
Ionela Fodor, Ghid – Conferința Banat
