Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preț, a uns picioarele lui Isus, și I-a șters picioarele cu părul ei; și s-a umplut casa de mirosul mirului. (Ioan 12:3)
Știți ce este nardul? Este o plantă cu flori care crește în Munții Himalaya. Ea produse un tip de ulei esențial puternic aromat.
Cu mari sacrificii personale, Maria cumpărase un vas de alabastru „cu mir de nard de mare preț”, cu care să ungă corpul Domnului Isus. Spărgând vasul cu mir, ea a vărsat conținutul pe capul și picioarele lui Isus; apoi a îngenuncheat plângând, a umezit picioarele lui Isus cu lacrimile ei și le-a șters cu părul ei. Ea căutase să rămână neobservată și mișcările ei poate nu ar fi fost luate în seamă, dar mirosul nardului a umplut casa și a făcut cunoscută fapta ei tuturor celor de față. Maria nu cunoștea deplina însemnătate a faptei ei de iubire. Duhul Sfânt făcuse planul și ea ascultase de îndemnurile Lui. Ca o prezență nevăzută, vorbește minții și sufletului și mișcă inima la lucru. HLL
Un pastor bătrân din Lusaka, slujea într-un orășel micuț. În timp ce aștepta în stație autobuzul, un biet om, l-a prins de colțul hainei și i-a cerut ceva de mâncare. Nu avea la el decât banii pentru bilet. S-a uitat la om, s-a uitat la mărunțișul lui, dar s-a gândit că poate e ultima șansă a sărmanului de a mai trăi și i-a dat banii, în timp ce pastorul a pornit pe jos pe o căldură toridă. Nu a făcut mulți pași, când aude:
– Hei, pastore, ce faci, unde te duci?
– Merg spre casă.
– Hai, urcă în mașină. Înainte, însă, vreau să mergem într-un loc și să faci ceva pentru mine.
– Bine. Sunt în mașina ta, deci mă supun.
Au mers într-un supermarket și omul a luat două coșuri, după care îi ceru pastorului să facă exact ca el. Au umplut fiecare coșul cu alimente și a plătit omul respectiv, după care spuse:
– Acum putem merge acasă.
Atât Maria, cât și pastorul au oferit mult; darul Mariei valora salariul unui muncitor pe un an. Pastorul a oferit tot ce avea în momentul respectiv la el. Dumnezeu nu a lăsat să rămână șterse faptele lor.
Până la sfârșitul timpului, vasul de alabastru sfărâmat, va spune povestea iubirii nemărginite a lui Dumnezeu pentru neamul omenesc.
Pastorul sta în mașină cu lacrimi în ochi și nu găsea cuvinte să mulțumească; și-a amintit atunci cuvintele din Luca 6,38: ,,Dați și vi se va da; ba încă vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veți măsura, cu aceea vi se va măsura.”
Vom ajunge să stăm la picioarele lui Isus, în casa pregătită de El, cu Maria și sigur și cu bătrânul pastor din Lusaka, doar dacă ascultăm și noi de îndemnurile Duhului Sfânt.
Iuliana Pogăcean, Ghid Asistent – Conferința Transilvania de Sud
