În cealaltă zi au ajuns la Cezarea. Corneliu îi aștepta cu rudele și prietenii de aproape, pe cari-i chemase. (Fapte 10:24 up)
Eram odată în gară și așteptam să vină trenul să mă întorc acasă. Terminasem treburile mai devreme și aveam cred mai mult de o oră timp până la plecare. Eram singur și o oră trece greu într-o vreme când nu erau smartphone și internet mobil.
Atmosfera în gară? De așteptare: individual cu ceva de citit în mână, pe familii cu bagaje multe, sau în cuplu cu gesturi de rămas bun.
Însă la un moment dat atmosfera a fost întreruptă de un grup, bărbați și femei, veseli ce se întorceau de la o petrecere (posibil nuntă, cumătrie). Au cântat, au povestit, s-au distrat semn că petrecerea a fost reușită. Și așteptarea a fost reușită. Cred că timpul a trecut mai repede pentru ei.
În textul pentru astăzi, Corneliu își adună familia, rudele, prietenii apropiați acasă și așteaptă venirea lui Petru. Nu era singur, plictisit, căutându-și ocupație sau cuvinte pentru a-i reproșa apostolului o eventuală întârziere. Pur și simplu s-a apucat de construit: o sală de așteptare.
Îmi imaginez ospățul pregătit, muzica aleasă, curățenia și amenajarea locului, invitațiile făcute, primirea oaspeților: o adevărată sală, casă de așteptare pentru descoperirea lui Dumnezeu. Cu ceva timp în urmă, când Isus a venit pe pământ nu L-a așteptat nimeni la Betleem. Dar acolo, la Cezarea, Corneliu a construit o sală de așteptare.
Isus ne-a făgăduit că se va întoarce. Curând. Iar bisericile noastre ar trebui să fie săli de așteptare unde prietenii, rudele, vecinii să intre, împreună și să cânte, să povestească, să se bucure de părtășie. Timpul va trece mai ușor. Așteptarea va fi mai frumoasă.
Și camera ta poate fi o sală de așteptare. Vin colegi, prieteni, rude pe la tine în vizită? Și ce faceți când vă întâlniți? Așteptați să vină mâncarea comandată sau să se descarce ceva de pe net?
Doamne, te rog fă din camera mea o sală de așteptare pentru Tine!
Apostol Dragoș, Pastor – Conferința Moldova
