Barnaba voia să ia cu el și pe Ioan, numit Marcu; dar Pavel socotea că nu este bine să ia cu ei pe acela, cari îi părăsise din Pamfilia, și nu-i însoțise în lucrarea lor. (Fapte 15:37-38)
Când eram cam de vârsta ta, unul dintre modurile în care ne distram cu colegii era să jucăm fotbal în curtea școlii. Aveam colegi foarte buni la fotbal, colegi pe care toți și i-ar fi dorit în echipă. Atunci când se făceau alegeri și se formau echipele, era „bătaie” pe cei care jucau bine. Uneori eram mai mult de zece băieți și după ce se formau cele două echipe, ceilalți rămâneau pe tușă. Nefiind un fotbalist prea bun de multe ori sfârșeam asigurând alături de alți afoni arbitrajul și galeria de pe margine. Însă, în puținele ocazii când eram selecționat, eram în al nouălea cer de bucurie.
Poate că ai trăit și tu aceste senzații. Poate că și ție ți s-a spus de multe ori: „tu să taci că ești mic” sau „mai târziu, când o să crești mai mare”. De multe ori copiii și tinerii pot auzi astfel de reacții din gura adulților. La rândul lor, acești adulți au auzit pe vremea când erau copii aceleași cuvinte și poate că voi, care acum sunteți copii le veți spune copiilor voștri. Și mie mi s-au spus de multe ori astfel de lucruri și poate că era nevoie să mi se spună. Ce simți când auzi astfel de cuvinte? Cred că pentru tânărul Marcu a fost destul de neplăcut să vadă că fratele Pavel nu dorea să-l accepte în echipa lui. În mintea lui s-a născut gândul acesta: „poate că nu sunt un jucător destul de bun”. Din fericire gestul lui Barnaba de a-l accepta pe Marcu dovedește că pentru fiecare dintre noi, oricât am fi de mici sau de afoni, există totuși o echipă. Există o echipă pentru fiecare. Mai devreme sau mai târziu vei vedea că îți vei găsi un loc alături de cei care îți vor oferi încredere.
Atunci când vezi că nu ești acceptat de „prieteni” nu te întrista. Dumnezeu va trimite de fiecare dată un Barnaba care te va lua în echipa lui.
Nu uita! Există o echipă și pentru tine!
Cristea Dorin, Director Tineret – Conferința Moldova
