Pe la miezul nopții, Pavel și Sila se rugau, și cântau cântări de laudă lui Dumnezeu; iar cei închiși îi ascultau. (Fapte 16:25)
Într-o seară, l-am întâlnit pe unul din unchii mei. Să vă spun câte ceva despre acest unchi. El este omul care atunci când îl întâlnești, face în așa fel încât să îți spună măcar câteva vorbe din Scriptură sau un îndemn pentru mai bine. Eu îl consider un om credincios și, la rândul lui, și el mă ține ca pe unul din nepoții credincioși.
În seara cu pricina, l-am chemat deoparte și am început să-i povestesc cu un aer grav că mă simțeam dezamăgit. Un nor întunecat s-a coborât pe fața lui în timp ce eu îmi continuam oful. I-am spus că eu am aflat niște lucruri cam îndoielnice despre Pavel. Da, despre apostolul Pavel! Ce am aflat? Faptul că mai tot ceea ce a făcut în prima parte a activității lui, a făcut cu Sila. A călătorit cu Sila, a predicat cu Sila, a cântat cu Sila și i-am mai înșirat alte câteva lucruri pe care Pavel le-a făcut cu Sila.
Unchiul s-a încruntat, m-a tras și mai la o parte și m-a interogat. Voia să știe cine mi-a spus, unde am auzit, unde am citit astfel de lucruri despre Pavel. Nu am reușit să îmi stăpânesc râsul, moment în care unchiul meu și-a dat seama de capcană. Pavel a făcut multe lucruri cu Sila, dar nu silit.
Să ne întoarcem la textul de astăzi. După ce au fost bătuți pe piele cu nuiele și li s-au pus picioarele în butuci, Pavel și Sila au mai avut putere să cânte cântări de laudă. La așa atitudine, Domnul Isus coboară lângă ei. Rezultatul? Cutremur, eliberare, bucurie, slujire. Nu uita să cânți și să te rogi în orice situație prin care vei trece.
Ionel Indricău, Director Asociat – Conferința Banat
