Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi. (Romani 5:8)
Privind în urmă, deși nu mă ajută foarte mult memoria (sper ca Dumnezeu să aibă un hard și pentru mine), încerc să mă revăd la vârsta voastră, a exploratorilor. Nu erau așa de multe tentații, abia apăruseră calculatoarele (vă mai imaginați că ați putea să vă treziți dimineața fără vreun gadget?), deci mintea și imaginația noastră trebuiau să învingă plictiseala (de care, văd, astăzi se plâng mult mai mulți!). Eram în clasa a VIII-a și urma să plec din sătucul dintre munți. Mi s-a luat un interviu (eram primul localnic participant la olimpiade naționale) și am fost întrebat ce vreau să devin (apropos, voi?). Am răspuns: „inginer informatician” (în anul 1988). Am venit la Cluj și am intrat în vise și planuri.
Dumnezeu a fost cu mine (asta mi-am dat seama ceva mai târziu, amintindu-mi, totuși, de serile în care mergeam cu bunica la biserică și cântam!). Citind textul de astăzi, văd într-o singură frază cum divinitatea pune preț pe „noi” – față de noi, eram noi, pentru noi. Ce frumos că româna ne dă posibilitatea să ne jucăm cu limba: Dumnezeu vrea ca noi să fim noi, schimbați după harul său și prin dragostea lui mântuitoare! Orice planuri ai astăzi, include-l și pe El acolo. E cel mai util (vital, chiar!), dar și cel mai facil bagaj. Și dacă poți vorbi la trecut despre păcat, lasă-l acolo. E cel mai nociv și distrugător „aliat” posibil. Fii conștient de prețul plătit de Isus pentru veșnicia ta!
Ureche Dinu, Ghid – Conferința Transilvania de Nord
