Toți greșim în multe feluri. Dacă nu greșește cineva în vorbire, este un om desăvârșit, și poate să-și țină în frâu tot trupul. (Iacov 3:2)
Înțelepciunea umană și cea populară au, inevitabil, rădăcini în cer și în Cuvânt. Și pentru că ne-am lenevit într-atâta încât parte din creierul nostru poartă numele Google, am accesat și eu „proverbe despre vorbe”… Iată câteva: „E destul o vorba ca să ai ceartă pe vecie.”; „Vorba puțină și mâncarea puțină niciodată nu strică pe om.”; „Vorbele meșteșugite și faptele necinstite înșală deopotrivă și pe înțelepți și pe proști.”; „Vorbele cele dulci deschid ușa cea de fier.”; „Cine vorbește seamănă, cine ascultă culege.”; „Și binele și răul din vorbă izvorăsc.”; „Unde e vorbă multă, acolo e treabă scurtă.”; „Vorba de rău se duce ca glonțul, iar cea de bine abia se aude.”; „Vorbele trec, faptele rămân.”; „Vorbește puțin, ascultă mult și niciodată nu vei greși.”; „Înnegrind pe altul nu te albești pe tine.”; „Omul după grai, ca clopotul după sunet, îndată se cunoaște.”; „După glas cunoști pe om și pe dobitoc.”; „Daca nu știi vorbi, taci ca să-ți fie casa casă și masa masă.”
Nu-i așa că poți spune și tu ceva despre vorbă? Cele mai cunoscute nici nu le-am ales, cu siguranță circulă prin on-line. Ceea ce adaugă Biblia este că orice om cumpătat își poate controla pornirile. Probabil ați văzut cum se „mână” (strunește, conduce) un cal – frâul este instrumentul de control, de educație și de deprindere a patrupedului cu cel care-l stăpânește (așa a zis Dumnezeu, în Geneza, nu?). Sunt diferite studii care asociază o anumită boală sau durere a unui organ cu ceva supărare plecând de la o atitudine, cuvânt sau simplu gest. Vorbele pot ucide (asta spune și Dumnezeu!). Gândește înainte de a spune ceva și nu după! Poate fi prea târziu.
Ureche Dinu, Ghid – Conferința Transilvania de Nord
