Articolul precedentEducaţie fundamentală
    Articolul următorSă mergem la Betleem

    Lucrarea de după iertare

    El S-a dat pe Sine însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, și să-Și curățească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune. (Tit 2:14)

    Cu ceva timp în urmă, un prieten a spus „o pildă” – așa a numit-o el:

    „Isus a întâlnit într-o zi, în pustiu, un soldat rătăcit. Era înfometat și plin de răni. Ochii-I spuneau totul despre trecutul lui – erau plini de regret și de o durere fără seamăn.

    – Doamne, dă-mi puterea să iert, să uit și să mă pot spăla pe mâini de sângele vărsat! a spus soldatul.

    Isus a pus mâna deasupra capului acestuia și a rostit:

    – Durerea a ceea ce-ai trăit este mai mare decât arșița deșertului?

    – Mult mai mare, a răspuns soldatul.

    – Dorința de-a te întoarce în timp pentru a nu mai repeta faptele comise, este mai arzătoare decât veninul șarpelui?

    – Este! răspunse soldatul cu inima frântă și aproape căzut la pământ de povara trecutului.

    – Nopțile îți sunt chinuitoare când simți căldura sângelui ce-a curs din voia ta?

    – Îmi sunt, Doamne, răspunde soldatul parcă și mai aproape de pământ.

    – Ia aceasta piatră și arunc-o cât poți de departe, spuse Isus.

    Soldatul mirat a luat piatra și a aruncat-o. După aceea Isus întreabă:

    – Vezi piatra?

    – O văd, Doamne.

    – Acum mergi și du piatra undeva, unde n-o mai poți vedea.

    Soldatul, deși sleit de povara trecutului, așa a făcut, iar Isus l-a așteptat în pace până s-a întors și l-a întrebat din nou:

    – Mai vezi piatra?

    – Nu o mai vad.

    – Dar ști unde este, nu?

    – Da, Doamne, știu.

    Atunci, ce rost are să arunci o greutate dacă întotdeauna vei ști unde este și cât cântărește?”

    Isus s-a născut, a trăit și a murit pe cruce pentru a ne iarta. Ne-a curățit de orice păcate, oricât de grav ni s-ar părea nouă. A șters fărădelegile noastre pentru că ne iubește.

    Nimic nou, aș zice, însă NU aici se termină textul, deși este extrem de important și până aici. Mai este ceva, la fel de important: „să fie … plini de râvnă pentru fapte bune”

    Odată ce noi primim pe Isus și ne iartă păcatele vom fi fericiți și gata să facem fapte bune ca alții să vadă și să „vină la pocăință”. Dumnezeu are nevoie de noi ca să lucrăm, ca prin intermediul nostru să poată ierta și pe alții și poporul Lui mântuit să fie cât mai mare.

    Bucură-te astăzi că Isus și-a îndeplinit scopul pe pământ și fii receptiv Duhului Sfânt pentru a-ți putea îndeplini și tu scopul tău.

    Emima Bucur, Mentor – Conferința Muntenia

    Lucrarea de după iertare - 2020. El S-a dat pe Sine însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, și să-Și curățească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune. (Tit 2:14)
    Explo
    Exploratorii iubesc oamenii, natura și pe Dumnezeu. Ei își dezvoltă spiritul de aventură prezent în orice adolescent, prin drumeții, îndemânări, hobbyuri în întâlniri săptămânale ale cluburilor. Scopul lor este să-și formeze caractere nobile și personalitatea demnă și utilă familiei, societății și lui Dumnezeu.

    Din aceeași categorie

    Binecuvântat prin mustrare!

    Ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atot Puternic. (Iov 5:17)Se...

    Cearta

    Ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atot Puternic. (Iov 5:17)Unul...

    La furat

    Ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atot Puternic. (Iov 5:17)Iubirea...

    Cum să trăiești o viață din ce în ce mai fericită?

    Ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atot Puternic. (Iov 5:17)Nu...

    Publicate astăzi

    Primii patru oameni din lume

    Resentimentele cresc în timp dacă nu suntem atenți și dacă nu păstrăm o legătură deplină cu Dumnezeu.

    În fiecare zi, un capitol

    Dumnezeu ne promite că nu ne va „lăsa” și nu ne va „părăsi”, indiferent de circumstanțe. Am simțit conducerea divină – am văzut o schimbare care conducea spre creștere spirituală.

    Dreptatea

    Toţi cei care „flămânzesc şi însetează după neprihănire” sunt numiţi „ferice”. Dumnezeu îi numeşte oameni fericiţi. Înţelegi acest lucru? Ei vor fi categoric săturaţi în virtutea dreptăţii divine.

    Paşte mieluşeii şi oiţele mele!

    Doamne, dă-ne înțelepciune să fim buni mentori și pune în inima noastră iubire față de copiii și tinerii bisericii Tale! PROVOCARE: Încearcă astăzi să înveți numele tuturor copiilor și tinerilor din biserica ta! Apoi, roagă-te pentru fiecare nume în parte!

    Jellem, amit a világ elismer

    "Legyetek feddhetetlenek és tiszták, Isten szeplőtlen gyermekei az elfordult és elvetemedett nemzetség közepette, akik közöttfényletek,...