Să nu te răzbuni, și să nu ții necaz pe copiii poporului tău. Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Eu sunt Domnul. (Levitic 19:18)
Se povestește că „doi frați care trăiau în gospodării alăturate au avut un conflict. A început cu o mică neînțelegere şi a luat amploare până când s-a produs dezbinare între cei doi.
Într-o dimineață, cineva a bătut la uşa fratelui mai mare. Când a deschis uşa a văzut un bărbat cu unelte de tâmplărie.
– “Caut de lucru pentru câteva zile, a zis străinul. Poate aveţi nevoie de mici reparații, eu v-aş putea ajuta”.
– “Da, a zis fratele mai mare. Vezi acolo, pe partea cealaltă a râului, locuiește fratele meu mai mic. Vreau să construiești un gard de doi metri înălțime să nu-l mai văd. Eu plec la câmp, dar aş vrea ca până mă întorc diseară, să fie gata”.
Tâmplarul a muncit toată ziua. Aproape de asfinţit, când s-a întors fratele mai mare, a fost uimit de ceea ce a văzut.
Nu era deloc un gard de doi metri. Era un pod care lega cele două gospodării peste râu.
Tocmai în acel moment, fratele cel mic venea dinspre casa lui şi, copleşit de ceea ce vedea, şi-a îmbrăţişat fratele mai mare şi i-a spus:
– “Eşti un om deosebit, să te gândeşti tu să construieşti un pod aşa de frumos după tot ce ţi-am spus şi ţi-am făcut! Iartă-mă, frate!” Şi s-au iertat.
Tâmplarul, văzându-şi treaba terminată, începu să-şi adune uneltele ca să plece.
– “Aşteaptă, stai, i-a zis fratele cel mare. Mai stai câteva zile. Am mult de lucru pentru dumneata”.
– “Mi-ar plăcea să mai rămân, a spus tâmplarul, dar mai am multe poduri de construit…”(M R)
Deși, ni se pare grea împăcarea este foarte bună și sănătoasă.
Faptul că este folosită repetitiv în capitolul 19 expresia: „Eu sunt Domnul”, ne arată cât de mult bine ne face recunoscându-L pe Dumnezeu ca Domn al nostru, ca Cel mai bun Tâmplar.
Lasă-L astăzi pe Tâmplar să-ți construiască podurile necesare vieții tale.
Emima Bucur, Mentor – Conferința Muntenia
