Chiar dacă ai fi risipit până la cealaltă margine a cerului, chiar și de acolo te va strânge Domnul, Dumnezeul tău, și acolo Se va duce să te caute. (Deuteronom 30:4)
Cunoști, desigur, expresia „în al nouălea cer”. În vechime, filosofii, poeții și teologii credeau că în alcătuirea înaltului celest apar mai multe bolte, iar cu cât ești mai sus, ești mai fericit. Toma d’Aquino vorbește despre „doar” șapte ceruri, însă Dante este cel care lansează și face… „virală” spusa așa cum o cunoaștem. Astăzi este ziua prăjiturilor de ciocolată. Simți cum te înalți? Dacă nu, e bine! Rămâi fericit acolo unde ești, dentiștii și doctorii au oricum destulă treabă și fără să te aibă pe tine de pacient. Există o măsură în toate, evident…
Iată însă că Biblia ne oferă, prin versetul de astăzi, o altă perspectivă, cumva bidimensională a cerului, vorbind „doar” despre marginile lui, nu și înălțime. Oricum ar fi, Dumnezeu este acolo, pregătit de intervenție și gata, clipă de clipă, să nu te piardă din ochi. Probabil ai trecut printr-o experiență destul de comună copilăriei, aceea în care, în mulțime sau într-un loc necunoscut, te pierzi și te simți dezorientat… Cu siguranță părinții tăi te caută, așa cum au făcut Maria și Iosif. Isus însă era în Casa Tatălui, în cea mai deplină siguranță. Dacă sădești în inima ta gândul veșniciei și dorința de a fi cu Isus, având certitudinea că, fie că ești pierdut sau „risipit”, rămânând credincios, vei avea parte de intervenția Lui. Pentru că este Domnul Dumnezeul TĂU!
Ureche Dinu, Ghid – Conferința Transilvania de Nord
