,,Eu, Domnul, cercetez inima, și cerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după purtare lui, după rodul faptelor lui„. (Ieremia 17:10)
Nu de ieri sau astăzi oamenii cinstiți sunt greu de găsit. De aceea, virtuți precum sinceritatea au fost foarte prețuite încă din cele mai vechi timpuri.
Se spune că olarii romani încercau să imite înalta măiestrie a grecilor, însă foloseau un lut de-o calitate inferioară. Gândindu-se doar la foloasele personale pe termen scurt, aceștia acopereau cu ceară crăpăturile produse de focul ce întărea lutul. La început, cumpărătorii nu știau că vasele erau defecte. Abia când ajungeau acasă și încercau să pregătească hrana, descopereau înșelăciunea. Ceara se topea, iar conținutul din vas se pierdea.
Mai apoi, negustorii cinstiți spuneau că vasele lor de calitate sunt sine cera, ceea ce în latină înseamnă „fără ceară.”
Sinceritatea conduce la o conștiință curată înaintea lui Dumnezeu. Oricât de morali am considera că pot fi oamenii, dacă nu-i sunt credincioși lui Dumnezeu, care cunoaște intențiile și gândurile, vor fi găsiți precum vasele olarilor romani. Ascunderea greșelilor duce la nesinceritate, în vreme ce recunoașterea lor demonstrează curăția de inimă. A încerca să fii ceea ce nu ești în realitate conduce la eșec.
„Îmbrăcămintea, coafura, anumite atitudini pot fi folosite pentru a amplifica sau masca cine ești cu adevărat. Uneori, cel rănit sufletește ascunde acest lucru printr-o voioșie continuă. Sau cel care nu are o părere prea bună despre sine încearcă să-i domine pe ceilalți. Adesea, cei care se simt singuri se vor înconjura de mulți prieteni însă nu reușesc să lege o prietenie statornică cu familia sau cei apropiați. În final, tot singuri rămân” Character first, 3.
Sinceritatea înseamnă să fii vulnerabil. Nu este întodeauna ușor să faci asta, însă vei deveni o persoană de încredere. În fond, calitatea vieții nu constă în cât de multe ai, ci în ceea ce ai devenit. Nu uita că de pe acest pământ vei lua cu tine doar caracterul.
Eduart Tilihoi, Pastor – Conferința Moldova
