Cine este înțelept, să ia seama la aceste lucruri! Cine este priceput, să le înțeleagă! Căci căile Domnului sînt drepte; și cei drepți umblă pe ele, dar cei răzvrătiți cad pe ele. (Osea 14:9)
Probabil că termenul „răzvrătit” apare de cele mai multe ori în Biblie, în dreptul poporului Israel, în timpul peregrinării prin pustia Sinai. Elementul decisiv care a făcut diferența dintre cei răzvrătiți și cei drepți, a fost credința, încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu. În multele situații limită prin care au trecut, singura soluție a constat în acceptarea prin credință a Cuvântului lui Dumnezeu. Creștinismul este o adeziune a sufletului la credință. Credința este un instrument prin care ajungem la cunoaștere. Cele descoperite prin credință se înțeleg doar prin credință. „Credința este o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd.” Deci ceea ce se vede, putem cunoaște prin simțuri și rațiune, ceea ce nu se vede, putem cunoaște prin credință.
Socrate numește credința în lucrurile nevăzute, a doua navigare. Atunci când marinarii nu mai aveau vânt care să sufle în pânze, recurgeau la vâsle. Tot așa, lucrurile nevăzute se descoperă prin credință. Cred în aceste ipoteze și substanța acestor ipoteze este că eu le învestesc cu adevăr. Nu știu dacă sunt adevărate, dar dezvolt raționamente și văd unde ajung și mă întorc asupra lor. Aceasta este teoria ipotetico-deductivă. În final, plecând de la o presupoziție, de la ceva nesigur, pot concluziona adevărul în funcție de rezultatul obținut. Credința este instrumentul cognitiv prin care creștinul înțelege, pipăie și cunoaște nevăzutele. Nevăzutele pot fi văzute, pentru asta îți trebuie credință. Aceasta este înțelepciunea ce îi caracterizează pe cei drepți. Trăiește în ascultare de Dumnezeu și vei fi înțelept!
Sisu Beniamin Claudiu, Director Tineret – Conferința Oltenia
