“Ți s-a arătat, omule, ce este bine, și ce alta cere Domnul dela tine, decât să faci deptate, să iubești mila, și să umbli smerit cu Dumezeul tău?” (Mica 6:8)
Undeva, aproape de satul meu natal, trăia o familie de bătrâni ce își duceau ultimele zile singuri. Trecuseră printr-o iarnă lungă, iar provizia de lemne se terminase. Chiar dacă era martie și afară începuse să se dezghețe, în căsuța sărăcăcioasă era încă nevoie de foc. După câteva zile de frig, bătrânul hotărî să meargă în pădure după lemne. Ajuns în pădure, făcuse doi pași lângă potecă și a întrat într-o mlaștină ce tocmai se dezghețase. Se chinuia să își tragă piciorul afară, când un tânăr trecu pe lângă el și i-a zis: „Nu e bine că ai luat-o pe acolo moșule! Ia-o pe cărare!”. Știa și el că nu era bine pe unde a luat-o, dar nu avea puterea de a reveni singur pe drumul bun. Tânărul a plecat lăsându-l pe bătrân singur în mlaștină. Când s-a întors, l-a găsit pe bătrân tot acolo, aproape înghețat. „De ce nu m-ai ascultat să vii pe potecă?”. Bătrânul i-a răspuns: „Pentru că nu am putut singur. Aveam nevoie de ajutor și te așteptam.”…
Și pe tine te așteaptă azi un coleg, un prieten, un bunic să îl ajuți, dar nu cu vorba, cu o mână, un braț de lemne, un zâmbet. Nu trece nepăsător! Tu ai declarat că vrei să fii un serv al său. Domnul cu tine azi, exploratorule!
Marin Chirileanu, Master Ghid – Conferința Moldova
