și a zis: „În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul, și m-a ascultat; din mijlocul locuinței morților am strigat, și mi-ai auzit glasul. (Iona 2:2)
Ca și Iona mulți oameni trec, din păcate, prin această experiență amară a respingerii lui Dumnezeu. Fug de prezența Lui, crezând că vor găsi liniște și fericire. Fug de „restricțiile” pe care morala Biblică ni le propune și își risipesc viața crezând din toată ființa lor, că fără Dumnezeu și „capriciile” Lui, cât mai departe de El, vor descoperi în sfârșit fericirea. Mirajul acesta pare plăcut la început. Te face să crezi că ai controlul propriei vieți și că nu trebuie să mai dai socoteală nimănui, că poți face tot ce dorești, că nu mai ai nicio restricție și toate plăcerile lumii acesteia sunt întinse înaintea ta ca să te conducă la fericire. În realitate însă, furtuna stă să înceapă și te descoperi gol asemenea lui Adam, în grădina Eden, cu o existență anostă, lipsită de sens, fără perspective. Ceea ce părea la început a fi control asupra vieții, se transformă în dependențe care te înrobesc, iar plăcerile atât de mult râvnite. mușcă dureros din suflet și din trup, lăsând răni adânci, greu de vindecat. Iona ne lasă să înțelegem că depărtarea de Dumnezeu, pentru el a fost o experință echivalentă cu moartea.
Pentru unii, drumul acesta pare a fi fără întoarcere, fie din cauza orgoliului, fie din pricina implicațiilor care însoțesc astfel de decizii. Dar indiferent cât de departe ai ajuns de Creatorul Tău, este suficient numai să Îl strigi. O astfel de rugăciune nu rămâne niciodată fără răspuns. Dumnezeu ascultă și aude orice suflet înșelat de păcat. Dacă povara unor decizii greșite te apasă, cheamă azi cu încredere pe Domnul, asemenea lui Iona. Nu-ți fie rușine, nu amâna, nu ezita! El îți va salva sufletul din întunericul și neliniștea ce l-a cuprins și îți va oferi o nouă șansă la viață.
Sisu Beniamin Claudiu, Director Tineret – Conferința Oltenia
